Rondelul primilor fulgi

Vine gingaș, cătinel,
Străbătând ograda,
Cu lăptic lui Mieunel,
Albă ca Zăpada.

„Vine gingaș, cătinel,
Străbătând ograda,
Cu lăptic lui Mieunel,
Albă ca Zăpada.”
(Gârda Petru Ioan)

Ea îi toarnă din ibric.
Precaut, pisicul
Nu mai bagă niciun pic,
În lăptic, boticul.

„Vine gingaș, cătinel,
Străbătând ograda,
Cu lăptic lui Mieunel,
Albă ca Zăpada.”


Tot privind la ea uimit
Pisoiașul fâstâcit
A crezut pe dată
Că-i din lapte toată

\"Tot privind la ea uimit
Pisoiașul fâstâcit
A crezut pe dată
Că-i din lapte toată.\"
(Silvia Miler)

Și oftează: \"Miaaaau!
M-am gândit ce vreau:
Să nu fiu pisic,
Ci-n basm un pitic.\"

Vali, tu știi că sunt topit după poeziile pentru copii, mai ales atunci când sunt construite cu inteligență și umor, cu prozodia foarte bună, într-un limbaj accesibil celor mici (așa cum le scrii tu), dar pentru că tot am amintit cuvântul \"topit\", iar în poezie se repetă \"Pic! Pic!\" îți transmit o nedumerire (nu a mea, a bunicului, ci a pisoiașului):

Ud, din cap pân\' la picioare,
Fleșcăit ca vai de el,
Se întreabă Mieunel:
\"Ploaie este, sau ninsoare?\".

Sper că glumița mea nu te-a supărat niciun pic (sau niciun strop).

Cu aceeași admirație și prietenie,
Cornel

\"Ploaie este, sau ninsoare?\".
(Mieunel)

\"Mamă, ádu-mi două ouă
Și un pui de șoricel\",
Zise micul Mieunel.
\"Sunt flămând! Afară plouă\".

Ideea acestui rondel a pornit de la o ghidușie. M-am gândit că ar fi interesant să realizez o poezie numai cu rimele „ic” și „icul”, pentru a a-i da un aer ludic. Cum nu sunt multe cuvinte cu terminațiile respective, care să se preteze mesajului, mi-a venit ideea rondelului, în felul acesta repetând unele versuri.
Cu „pic! pic!” am avut și eu o îndoială, dar… nu întotdeauna fulgii dansează, mai sunt și aceia mari, care se grăbesc să aterizeze. :)
Nici vorbă, nu m-am supărat nici un pic! pic! pic!

Cu reciprocă admirație,
Vali

Fulgii cad din cer: Poc! poc!
Și, mare minune,
Poluarea,-acum, pe loc,
I-a făcut tăciune.

Pe o oală, în ibric,
Fierbe niște apă,
E friptura ce, de mic,
Tot românul papă.

Mi-a căzut un fulg pe nas,
Fericit eu strig:
\"N-am acoperiș, dar las*
Bine că nu-i MIG!\"

Fulgii cad din cer: Poc! Poc!
Sun la Antifrig.

\"Mamă, ádu-mi două ouă
Și un pui de șoricel\",
Zise micul Mieunel.
\"Sunt flămând! Afară plouă\".
(Gârda Petru Ioan)

Răspunsul Mieunicăi:

Nu-am nici șoricel, nici ouă,
N-am nici timp, că-mi spăl blănița
Și îmi coafez codița.
Stai flămând! Afară plouă...

:)

N-am nici șoricel...

Nu știu cum s-a rătăcit \"u\"-ul acela...

***
felicitari. un poe pt. cei mari scris de cei mici.

Mulțumesc pentru felicitări!

Da, un poem pentru cei mari, scris de cei mici; sunt mititică, abia în clasa a II-a... :)

...rondel Vali. Bravo! Este bine că cineva se mai gândește și la cei mici. Lirism, prozodie , versul tău poate realiza imagini pe retina copilului prin imaginație. Voi fi totuși puțin cârcotaș. Rondelul fiind poezie cu formă fixă, conține 13 versuri. Deci, poți renunța la versul 14 \"Albi precum lăpticul\" în rest totul e O.K. n.bun

Cu mulți ani în urmă se admitea și construcția rondelului în 14 versuri În varianta modernă se merge pe 13.Cel puțin de când stiu eu adică de vreo 40 de ani.În varianta 13 se crează un suspans care îndeamnă cititorul să se gândească singur la versul final, dându-i o oarecare satisfacție.Repet, nu e greșit nici în varianta ta.

Mulțumesc pentru cuvintele frumoase! Și pentru informațiile despre rondel. Crede-mă, aceste lucruri le știam. Am optat pentru varianta cu 14 versuri deoarece mi s-a părut că sună mai bine. Argumentul cu crearea suspansului m-a convins să renunț la ultimul vers. Da, e mai interesant așa.
Acuș modific. :)