Poezie
Apocalips
(poezie creștină)
1 min lectură·
Mediu
El vine și spune că trebuia să vină,
Altfel, propășirea nu ne va fi deplină,
Iar oamenii se bucură, toți își fac case,
Proiectează câte una și răsar câte șase.
Pe deal, Astarteele prăznuiesc sabate,
Femeile se jură că nu-s însărcinate.
E multă libertate, orice ușă e deschisă,
Numai fuga e absolut interzisă.
Dar de ce să evadăm?
Noi știm să ne purtăm.
Dacă întindem fruntea în semn de omagiu,
Evităm un carnagiu;
Unii au găsit o idee mai înțeleaptă-
Se ascund în noapte și intind mâna dreaptă.
Cine e acest stăpân întunecat și melancolic,
E nepătat sau poate diabolic?
Are cămașă albă și buze de mătase;
E de trei ori sfânt sau de trei ori șase?
Spuneți-i numele deslușit,
Unde e tâlmaciul- cine l-a răpit?
Istoviți, oamenii își sprijină capetele doi câte doi:
-Să vină un profet, să-ntrebe pentru noi,
E vremea din urmă sau vremea de-apoi?
001893
0