Poezii

De ce- ai plecat? Te-aş fi putut iubi Cum îşi iubeşte floarea clorofila, Te-aş fi cătat în nopți şi-n zori de zi Precum olarul caută argila; Şi-atât de tare ți-aş fi fost aproape, Cum ochiu-nchis

MVmariniuc viorica

0

0

De când te-ai dus, măicuță, s-a înmulțit pelinul Iar pălămida crește atâta de frumos! Numai Grivei, sărmanul, e bleg și mofturos De când a prins o gâscă și l-a bătut vecinul. Și gardul la

MVmariniuc viorica

0

0

Natura și-a schimbat veșmântul În ritmul acelor de ceas. Când primăvar-aduce stropii Ca să trezească-n vale snopii, Aștept să clatini iar pământul, În drama timpului rămas. S-au botezat în muguri

MVmariniuc viorica

0

0

Veniți să ne-ntâlnim. E sărbătoare! Lăsați deoparte vestea de război; Să ne-adunăm în corturi de-apărare, Să ne luăm sabatele 'napoi. Egipt, Moab – să vină fiecare, Aduceți ramuri ca să-mpodobim Cu

MVmariniuc viorica

0

0

„Nu-i drumul meu!” aș vrea să strig acum, Când mi-am privit mai la lumină pașii; M-aș tângui încet, ca nevoiașii, Dar mi-au rămas vocalele în drum. Ca să mă duc departe de chezașii Care-mi

MVmariniuc viorica

0

0

M-am închinat când se zbătea lumina Și razele se-ncovoiau, greoaie, Când mă ardea în măruntaie vina, Și-acuzatorii-mi pomeneau pricina La judecata focului de paie. M-ai luat din scrum și mi-ai

MVmariniuc viorica

0

0

Când m-am născut, olog şi lepădat, Străin de sân și brațe iubitoare, Cu mintea mea, de plâns încăpătoare, Am strâns genunchii şi Te-am întrebat: Sunt doar acestea, sunt mai multe oare? Cu mersu-ncet

MVmariniuc viorica

0

0

În miezul unei veri frumoase, Ca toate verile la noi, Un mândru codru de foioase Stătea cu crengile vâlvoi. Că s-au gândit acești copaci La lucru mare, și anume, Să aibă codrul un cârmaci, Cum au

MVmariniuc viorica

0

2

Întoarce-Te, Doamne, să-Ți spun ce-a mai fost, De când Te-am lăsat pentru-o ciorbă de linte Și-acuma mi-i greu, și pustiu, și fierbinte, Și-s fără veșminte, și făr-adăpost. Vin șerpi la picioare

MVmariniuc viorica

0

0

De ce-aș mai sta să mă topesc în soare Și să m-adun din pulberea din drum, Când Tu îmi ești Speranță și Salvare, Să lâncezesc de dor aici și-acum? Când frunze cad și ploaia-i tot mai rece, De ce-aș

MVmariniuc viorica

0

0

Adrian e fericit, Barbu are chef de joacă, Constantin iar a venit, Dinu nu mai vrea să tacă, Eugen mai vrea să stea, Florea vede-o macara, Dinu râde de ceva: Veselă-i echipa... Horia-i tare

MVmariniuc viorica

0

0

Zboară-un stol de porumbei Pe sub zarea albăstruie, Sub o salcie cam șuie Zburdă-n sus doi brotăcei. Eu mă prind să sar ca ei, Că nu-i neam pe cărăruie, Doar un stol de porumbei Pe sub zarea

MVmariniuc viorica

0

0

De-aș fi trecut atuncea prin Betleem-Efrata, Când fremătau luceferi cu scâncet de copil, Când ațipea Maria, iar noaptea era gata S-aducă vorbe bune, ca îngerul Gavril, Te-aș fi luat în brațe, iar

MVmariniuc viorica

0

1

Ești. Și nu se cade să am altă vrere Decât vrerea Celui care-mi dă putere, Care mă iubește, care m-a-ntocmit. Nu știu altă cale decât cea pe care Dragostea îmi stoarce picuri de cântare: Tu

MVmariniuc viorica

0

0

În miez de iarnă, primăvara Vrea să mă-mpace cu alin, Strecoară-n vene gând senin, Dar vine seara. Iar drumul meu spre asfințit E scurt și cere isprăvit- Mai e puțin. Adeseori, pe

MVmariniuc viorica

0

0

Când bătrânețea își uita povara Prin rodu-ntârziat al rugăciunii, Se minuna de-așa lucrare Sara, Avraam privea-nceputul promisiunii. Iar când pe munte-n depărtări sihastre Scâncea Isaac sub

MVmariniuc viorica

0

0

Când mi se răsfiră snopii şi îmi tremură culesul, S-ar putea să fie vântul, depăşindu-mă cu firea, Ca să-nchid spre cer urechea, să-mi întorc 'napoi privirea, Şi, cu ochii-n vale-adâncă, să mă

MVmariniuc viorica

0

0

În nopții pustii, cu frunze tot mai reci, Îngândurat ca lemnul crucii Tale, Eu sunt copacul ce-a plecat în vale Și-acum Te rog de tot să nu mă-neci. Ca un catâr nebun, fără zăbale, Am strâns

MVmariniuc viorica

0

0

Nu-ntreba privighetoarea De ce cântă-așa duios, Fiindcă va străpunge zarea Și își va urma chemarea Trilului melodios. Stai și nu-ntreba izvorul De ce-i limpede și bun; Îți va mângâia

MVmariniuc viorica

0

0

Nu-mi întrerupeți cântul! Îmi scârțâie arcușul, Se clatină cărarea și vântul s-a-ntețit; Dar am în minte taina și am găsit urcușul, Și spicu-n lan se-ndoaie, și e spre asfințit. Nu plec

MVmariniuc viorica

0

0

Dorința mea e un sărut pe frunte Din bicele lovind pe pielea Ta Și-nfiorat de ce s-ar mai putea, Să Îți prefac sărutul în grăunte. Dorința mea e cântecul ce plânge Pe lemnul de pedeapsă

MVmariniuc viorica

0

0

Motto: „Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt neînțelegerile? Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănirile fără pricină? Ai cui sunt ochii roșii?” Prov. 23:29 Mi

MVmariniuc viorica

0

2

Nu voi lăsa pe nimeni să mă-nşele Și-acelor sfaturi nu mă voi supune, Când vor trimite cele zise „bune” Să-mbolnăvească gândurile mele. Eliberat de falsă-nțelepciune. Voi ocoli savantele

MVmariniuc viorica

0

0

Credeam că lumea e a mea; Și primul braț de pălămidă A fost covor de catifea În mintea mea de crisalidă. Să o urmez? m-am întrebat; Cum să nu merg, când m-a chemat? Sorbeam idei

MVmariniuc viorica

0

0