Poezie

S-ar putea

1 min lectură·2 octombrie 2021

Mediu

Când mi se răsfiră snopii şi îmi tremură culesul,

S-ar putea să fie vântul, depăşindu-mă cu firea,

Ca să-nchid spre cer urechea, să-mi întorc 'napoi privirea,

Şi, cu ochii-n vale-adâncă, să mă uite înțelesul.

Când mi-a înghețat pornirea şi mi-i gândul ocolit,

S-ar putea să fie ploaia, desfrunzindu-mi brațul drept,

Adunând nisip sub mine, ca la omul ne'nțelept

Și zăpadă-n mâna stângă, prea târzie de topit.

Toropit sub soare aspru, arşița din miezul zilei

Ar putea să-mi ceară plata când mă va durea mai tare;

Voi umbla cu pielea-ncinsă şi cu inima datoare,

Cerşetor de vremi trecute, când stăteam la Tronul milei.

Dacă vântul îmi aduce ploaie rece şi ruşine,

Soarele îmi arde fața, luna după nori se-ascunde,

Dacă-n suflet mi-i ruină orişicând şi orişiunde

Mă găseşte pasul singur, fără sens şi fără Tine,

Doar atâta se mai poate: ca sub aripa Ta bună

Să-mi aduc și trup, și suflet, înainte să apună.

001.305

mariniuc viorica. “S-ar putea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mariniuc-viorica/poezie/14158297/s-ar-putea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.