Poezie
Sonetul rătăcirii
1 min lectură·
Mediu
„Nu-i drumul meu!” aș vrea să strig acum,
Când mi-am privit mai la lumină pașii;
M-aș tângui încet, ca nevoiașii,
Dar mi-au rămas vocalele în drum.
Ca să mă duc departe de chezașii
Care-mi spuneau că-i bine orișicum,
Am izgonit nălucile de fum,
Urându-mi vina și iubind făptașii.
Mi-e orice zvon îndemn de rătăcire
Și-mi lâncezește via a pârloagă…
La Tine vin, furat de amăgire –
Eu, vameșul din templu ce Te roagă
Ca să-i plăteşti cu sânge și iubire
O naștere din nou cât viața-ntreagă.
00831
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- mariniuc viorica
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 86
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
mariniuc viorica. “Sonetul rătăcirii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mariniuc-viorica/poezie/14176988/sonetul-rataciriiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.