Poezie

Ești Domnul

2 min lectură·10 martie 2022

Mediu

Ești. Și nu se cade să am altă vrere

Decât vrerea Celui care-mi dă putere,

Care mă iubește, care m-a-ntocmit.

Nu știu altă cale decât cea pe care

Dragostea îmi stoarce picuri de cântare:

Tu ești Domnul, Domnul cel nemărginit!

Inima nu-ntreabă: „Oare cât mai este?”,

Cântă și așteaptă, și tot dă de veste

Celor de pe lume de venirea Ta.

Și când valuri negre înspre ea se-avântă,

Inima-i tot bună, nu se înspăimântă,

Știe că ești Domnul, cum s-ar 'spăimânta?!

Mintea se așează, stă și Te ascultă

Și nu vrea să știe de ce nu-i mai multă;

Chiar de nici atâta n-ar mai rămânea,

Duhul pentru care-ai pregătit cununa,

Ce ai pus în minte-Ți va cânta întruna:

Dacă Tu ești Domnul, ce e mintea mea?

Ochii nu se-ndeamnă să privească anume

Porțile deschise traiului din lume,

La câte se-adună și la câte nu-s;

S-au zvântat de lacrimi într-o rugăciune

Și-au zărit Lumina care nu apune,

Tu ești Domnul slavei, ei privesc în sus.

Tot ce văd în zare mă îmbărbătează,

Tot ce-i lângă mine nu mă întristează,

Totu-i bun. Și lutul se va-ntoarce-n lut.

Dar ai pus în mine dor de nemurire

Și-am să cresc cu Tine în nemărginire.

Tu ești Domnul, Domnul de la început.

001.279

mariniuc viorica. “Ești Domnul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mariniuc-viorica/poezie/14161223/esti-domnul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.