Poezie

Lăsați-mi cântul

1 min lectură·1 iunie 2021

Mediu

Nu-mi întrerupeți cântul! Îmi scârțâie arcușul,

Se clatină cărarea și vântul s-a-ntețit;

Dar am în minte taina și am găsit urcușul,

Și spicu-n lan se-ndoaie, și e spre asfințit.

Nu plec plângând Acasă, chiar de mai am rugină

Pe corzile ce cântă în ultimul lor vers!

Sunt ultimul nemernic – și totuși fără vină,

De când Cerescul Rege picioarele mi-a șters.

Aduceți partitura, lăsați-mă să cânt,

Am note chinuite, dar am încredințare;

Cortina stă să cadă pe ultimul cuvânt

Și-i ceasul cel din urmă din anul de-nchinare.

Luați mai bine jugul și întăriți grumazul,

Doar când cobori, povara e mult prea greu de dus!

Durerea însă-i blândă și cu folos necazul

Când ai nădejdea-n suflet și sprijinul de Sus.

Nu-mi întrerupeți cântul! Șoptită mi-e chemarea,

Mi-i carnea suferindă, puțin a mai rămas;

Paharu-i gol aproape și tremură licoarea

Ca trupul meu de moarte la ultimul său pas.

Răsar pe dealuri zorii… Nu-mi întrerupeți cântul,

Căci Regele sosește, e viu și-a auzit.

A treptelor cântare își ia acum avântul;

Veniți, cântați cu mine! Vedeți? EL a venit!

001.146

mariniuc viorica. “Lăsați-mi cântul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mariniuc-viorica/poezie/14155814/lasati-mi-cantul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.