Poezie

Când Te-ai născut…

2 min lectură·19 decembrie 2021

Mediu

Când bătrânețea își uita povara

Prin rodu-ntârziat al rugăciunii,

Se minuna de-așa lucrare Sara,

Avraam privea-nceputul promisiunii.

Iar când pe munte-n depărtări sihastre

Scâncea Isaac sub zările albastre,

În mila Ta, ne-ai dat la toți de știre

C-avem la Stânca mântuirii noastre

Miel sfânt din cer, la ultima jertfire.

S-au adunat din beznă pețitorii,

Cu vinul de rușine în pahar,

S-au înroșit de sfiiciune norii

Când, la răscruce, aștepta Tamar.

Și-atunci, degeaba am strigat „La moarte!",

Că Tu ai plâns de milă mai departe.

Și-n loc să pleci, și-n loc să spui „Destul!",

Ai scuturat pecetea de pe Carte

Când ai citit ce-ai scris pe-al Cărții sul.

Stătea Rahav pierdută la hotare,

De teama Ta, ne-a apărat hoțește –

Ne-au învățat străinii cât de mare

E Dumnezeul care Se-ngrijește.

Și, din nădejdea bobului căzut,

Ai plâns din nou și-ai mângâiat pe Rut.

Ai fost Stăpânul plin de îndurare

Și toți secerătorii au știut

Că este-un preț și o răscumpărare.

Ți-ai 'năbușit mânia și durerea,

Privind cu sete-adâncă infinitul,

Când cel în care Ți-ai găsit plăcerea

A omorât pe Urie Hetitul.

Au curs șuvoaie psalmii către cruce

Că doar atâta Îți puteam aduce.

Eram pierduți și vrednici de blestem,

În timp ce moartea se silea s-apuce

Pe Pruncul din cetatea Betleem.

Când Te-ai născut, ploua de sus cu îngeri,

Să nu Te vadă Dumnezeu cum sângeri.

001.383

mariniuc viorica. “Când Te-ai născut….” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mariniuc-viorica/poezie/14159703/cand-te-ai-nascut

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.