Poezie

M-am închinat

1 min lectură·19 decembrie 2023

Mediu

M-am închinat când se zbătea lumina

Și razele se-ncovoiau, greoaie,

Când mă ardea în măruntaie vina,

Și-acuzatorii-mi pomeneau pricina

La judecata focului de paie.

M-ai luat din scrum și mi-ai turnat tărie,

M-ai primenit în orice ceas de trudă,

N-ai vrut să vezi a mea ticăloșie,

Ci doar minunea care-avea să fie

Când voi rosti ce-i dat să se audă.

Am cunoscut în toate Creatorul

Și-am dărâmat altarele păgâne.

Când mi-ai umplut cu untdelemn ulciorul,

M-am închinat cu casa și ogorul,

Știind că n-am nimic din ce-mi rămâne.

Și mi-am lăsat la Tine jurământul,

Mi-am înfrânat pornirile deșarte,

În nazireat Ți-am căutat cuvântul,

În cortul Tău mi-am luat așezământul,

Dar tot muream sau mă temeam de moarte.

Am căutat altar să mă aline –

N-aveam nici miel, nici jertfă de mâncare.

Mi-ai poruncit să mă hrănesc din Tine

Și-ai ars de tot din dragoste de mine,

Să-Ți fiu slujbaș la ceas de închinare.

00862

mariniuc viorica. “M-am închinat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mariniuc-viorica/poezie/14176641/m-am-inchinat

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.