Poezie
Culori și lumină
(poezie creștină)
2 min lectură·
Mediu
Motto:
„El mi-a zis: "Fiul omului,
hrănește-ți trupul și umple-ți măruntaiele
cu sulul acesta pe care ți-l dau!" -
L-am mâncat, și în gura mea a fost dulce ca mierea.”
Ezechiel 3:3
Ți-am cerut o culoare
Și venirea mea pe lume a fost de un roșu aprins
Ca buzele îngerului de alături.
— Te doare, l-am întrebat,
De ce-ți muști buzele?
Mi-a răspuns cu o lacrimă
Ce s-a proptit în cel mai frumos zâmbet;
Astfel am înțeles că lacrimile pot fi un început.
Mă simțeam singur și Ți-am mai cerut o culoare,
Iar mâinile mi s-au făcut aripi portocalii
Mângâind duios obrazul de lângă mine –
Semicerc de inimi s-a făcut în juru-mi.
— Nu Te ascunde, Doamne, încă o culoare, Te rog!
Și galbenul literelor scrijelite
Din grija Ta pentru fiii oamenilor
M-au învățat mai mult decât vremelnica fericire.
Mai aveam inimă de colorat
Când valuri verzi mi-au inundat făptura,
Hrănindu-mi timpul
Cu firimituri de clorofilă jertfită pe cel din urmă altar.
Când Ți-am mai cerut o culoare,
Îmi strălucea răsuflarea de cer
Și-n gură îmi stăteau zidite
Mulțumirile albastre din răcoarea dimineții.
Degete lungi și indigo îmi zvântau praful de pe tălpi.
— Mă doare, Doamne! Oare să mai vreau și a șaptea culoare?
Mi-ai răspuns privind în ligheanul de la picioarele mele –
Era violet, ca marea când l-a înghițit pe faraon.
— Doamne, dar ștergarul Tău e alb!
Dacă Îți cer și alb, e o blasfemie?
— Nu, dar mestecă cele șapte culori
Și înghite-le.
Dacă Mă iubești, măruntaiele îți vor deveni albe.
001.945
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- mariniuc viorica
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 257
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 39
- Actualizat
Cum sa citezi
mariniuc viorica. “Culori și lumină.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mariniuc-viorica/poezie/14116288/culori-si-luminaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.