Valeriu Sofronie

Nimic din ce discutam noi nu ramane neroditor...parca asa am conchis in ultimii ani.
Ca de obicei, panzele mele cameleonic-naturaliste, nu te mai iau prin surprindere. Ai inteles ca numai acela care nu ucide nu poate prinde nimic.
Si nu doar aici, ci acolo unde este locul tau - in poem. Citez deci din ale tale:
\"Jack a venit din umbre și a trasat mai întâi forma acelui gât universal
care trebuie străpuns...\". Ai inteles, dovada ca i-ai dat un dsens obiectiv, in poem, ca nu poti aspira la Universalul Fiintei decat spunand in acelasi timp cu Sfatuitorul cel bun \"nu încerca să uiți văzduhul să te inspire este tot ce ai în noapte
peste tot te poți izbi de tine te izbești de tine ia aminte..\".
Poemul care nu spune nimic, vanatoarea figurinelor de paie sunt repetarea purei identitati a lui \" Eu sunt eu\". Cum se poate iesi de aici, altfel decat ucigand ceea ce simtul atat de comun proclama drept Frumos in sine ?
Noi nu suntem decat niste ucigasi, spintecatori ai banalului frust care intinde peste tot oglinzi pentru a ne privi in ele, figuri de paie ce suntem....
Iesim din identitatea rea prin Crima universala, pentru a intra in Devenirea buna ...
Tu zici ca \"jack a venit din umbre ...\" adica de acolo claritatile comune nu mai spun nimic. Vanatorul meu iubeste aceleasi locuri ascunse...\"trebuie bine ales
momentul în care
vei lăsa în urma ta acoperișul...\".

Prietene, alternativa nu poate fi decat ce ai spus :
\"poți fi un vânător bun și blând, dar atunci nu vei face altceva decât să devii un colecționar al unor figuri de paie, sau poți alege uciderea realității pentru a fi ceea ce trebuie: ființatorul unei noi lumi...\"
Asadar, vanatori ce ne dorim a fi, sa luam bine seama la ce am inceput sa facem si sa nu uitam momentul in care trebuie sa ne pregatim cu multa grija propria vanatoare, ucidere de noi insine...

Nu mai zic nimic...pentru ca ne asteapta vanatorile multe ale dialogului.
Cu sangeroasa prietenie, Vali.

iti multumesc pentru apreciere..dar trebuie vazut mai de aproape si mai din adanc ce este cu pasarile astea neadormite....
Cu prietenie, Valeriu

si promitem ca o vom onora.
In alta ordine de idei, noi avem si o editura. Ed Olimpus. Eu sunt directorul ei, Plopeanu, patronul. Iti facem si alta oferta...daca doresti, poti scoate la noi carte. Sau cunostinte de ale tale. Pentru prieteni ca tine, daca reusim sa ne incadram in anumite limite de tiraj, putem chiar gratis. Ne asumam noi, editura, asta. Ar fi o onoare.
Asa ca, cine stie, poate ca Dumnezeu a randuit lucrurile si altfel decat ne inseala aparentele. Randuiri adevarate, productive.

Cu prietenie, Valeriu.

Minunata sugestie...chiar daca am primit descrierea CIP a BN, cred ca voi face exact cum spui. Un poet din Ramnic, destul de cunoscut, imi propunea ceva care sa trimita la \"locuire\"...nu mi s-a parut relevant si nici prea diferit de intentia mea. Dar \"Locuri din mine\" este mai potrivit cu linia deschisa in poezie.
Iti multumesc mult de tot .
Peste 2-3 saptamani chiar o sa lansam la noi, impreuna cu prietenul Plopeanu, volumul meu si volumul lui - Mire pe geamul oglinzii. Se pare ca va fi prezent si
N Breban, A Christi si N Dabija. Zic \" se pare\" pentru ca invitatiile apartin scriitorului la care am facut referire- Constantin Marafet, cel care detine si Editura Rafet.
Daca lansarea va fi asa cum speram, ne-am bucura, cel putin eu si prietenul meu, Petre, sa te avem printre noi.
Ar fi super.
Inca o data, multe multumiri. Cred ca este deja prea mult pentru mine.
Valeriu

Dupa un asemenea comentariu, chiar ca nu pot spune decat atat - Sa ma ierti!
Orgoliul este la mine inmiit in raport cu disponibilitatea mea poetica .

Iti multumesc ...promit sa onorez si mai bine site-ul.
Si poezia mea.
Valeriu

si ridica in inima gandul.
Multumesc pentru lipsa de distantare pe care o iei fata de poezia mea.
Cu prietenie vie, Valeriu.

Unde ai invatat sa scrii asa ? Daca iti spun ca un soi de nebunie frumoasa ti s-a ridicat pe frunte ai sa ma certi? Pentru ca asta se intampla cu poezia ta Manuela, devine tot mai \"nebuna\", adica ceva ce \"ne - e - buna\":) :).
Mi-a placut in mod deosebit asa:
\"fiecare pereche de îndrăgostiți are o zi a lor
în care merg la biserică
în care se iubesc
în care se urăsc
alta în care pleacă împreună
departe în larg

o zi în care fac lucruri extraordinare
alta când devin mărunți
abia atunci învață să sfârșească unul în altul

nu contează care dintre ei este începutul, care este capătul
freamătul începe ca într-un dom cu multe celule

mai aveam multe istorii de dizolvat
ne așteaptă un roi să ne dezbrăcăm în el
să găsim răspunsul în fiecare zi în palma celuilalt
ca atunci când îmi spui
bună dimineața, te iubesc!\"

Mi se pare ca a trecut pe aici Poezia Doamna, nu crezi ?
Cu prietenie vie, Valeriu.

Ai intrat in leibniziana lume a tuturor posibilitatilor, identificand un sens pertinent si rezistent. Pentru ca dincolo de naturalism, abia dincolo incepe sa fie poezia.
Iti multumesc pentru apreciere. Venita din partea ta este o onoare.
Cu acelasi foarte amical respect, Valeriu.

Gabi, in inima prozei tale zace poemul asta ...si cu voia ta il voi arata...

\"Asculta la nesfârșit.
câte ore rămăsese așa încremenită ?
suna ca un marș funebru
Simțea frigul sub piele

Încerca să-și prindă privirea de ceva
Se ura...
S-a ridicat
iîși simțea picioarele străine.
vedea furia unui vânt de toamnă
a hotărât să stingă toate luminile din ea.
Începea marea bâjbâială. Trebuia să iasă
Pe întuneric.
Si totusi…
Fusese prea darnică toamna asta
ca să se supere pe ea.
Cu prietenie, Valeriu.

O idee nu poate veni niciodata pe formula \"ce rost mai are când totul e hazard ...\"
vezi ca totusi exista poezie.
Apropos...Scriu deci e suficient sa exist?
Numai tu poti raspunde.

Valeriu

Voi fi sincer...nu m-am ferit niciodata de asta. Vorbesc de principii acum. Ai in economia acestui minunat site de poezie un loc decisiv. Ideea este ca nu trebuie in niciun moment sa existe posibilitatea de a se produce afinitati de cumetrie ( ca sa-l citez pe regretatul in viata Iliescu).
Oricum, eu scriu cu si fara criticile de substanta din partea agonilor. Pentru ca nu vreau sa hibernez in propria-mi autosuficienta, am nevoe totusi de critica voastra autorizata. Ceea ce primesc este doar indiferenta. Vreau atitudine, nu neutralitatea care nu aduce nimic.

Am fost sincer...
Valeriu.

Sivia, \"cel mai frumos oraș din lume\" ramane tot locul din inima. In afara de el, totul este galben, asemeni peretilor de care te-ai plictisit.
Poezia are afectivitate marcata. Se intelege starea personala, prea personala.

Cu rietenie, valeriu.

Daca ai fi sincera cu tine ai fi si cu mine. Fara premisa sinceritatii, vom ramane intr-un etern dialog al surzilor.
Intrebarea este...cui foloseste?
De aceea....cand vei fi sincera iti voi raspunde. Nu are rost sa imi pun inima pe o tava de gheata...
Cu sinceritate, Valeriu ( nimeni nu va fi niciodata ultimul)

Ti-am vazut varsta si am inteles...nu e vremea ta pentru Dumnezeu. Nu e. Sau, sa zic pe sleau, nu va fi niciodata in formula adoptata de tine. Cand iti vei pune intrebarea care trebuie vei avea si directia raspunsului. Pana atunci, vei ramane intr-un impersonal si superficial joc al intelectului. Vrei linia dar nu vei avea decat punctul. Nu poti iesi din unidimensionalitate sau adimensionalitate decat facand saltul.
Zi precum Tertulian sau precum Bogumilul lui Blaga... sacrifica-ti Conceptul. Eram si eu ca tine, mai ales dupa perioada hegeliana cand credeam ca pot vorbi linistit si in acelasi timp adevarat despre Marele. Am fost insa tras de urechi. Am inteles ceva . Nu pot sa spun ce. Vei intelege si tu...Sigur vei intelege. Nu iti trebuie decat Iubire. Dupa aceea, o sa ai...

Cu prietenie, Valeriu.

Trecerile tale nu lasa doar semne in virtual. Lasa mai ales in lumea dinluntru care nu poate fi mintita niciodata cu o prajitura.
Stii sa raspunzi, stii cum.

Multumesc sincer,
Vali

Prietene si de gand,
la tine in poem zac invaluite poemele.
Acu am inteles ca nu ai fost niciodata si nu poti fi al unui singur poem. Cand te citesc, vad cum din miezul plin incep sa se desprinda fragmentele care se duc inspre lumile lor, amintind de intreg doar printr-un soi de contiguitate spatiala.
Ai prea ,multa bogatie incat sa poti scrie un singur poem.

Primul este :
\"mâinile-i sunt răsucite nefiresc la spate
buzele lui abia șoptesc
am vrut doar o pâine

a rumegat la rândul ei
la urma urmei fiecare trebuie să trăiască
la urma urmei
a înghițit mila după ce i-a rupt mlădițele
a călcat în copite strângerea de mână
s-a întins lacomă după lacrimă
spre ultima creangă
ați văzut doar cum fac ele îndepărtându-se de ciurdă

rămâne adânc în carne umbra ruginii
caledoniile-i fac semn cu ochiul
am vrut doar o pâine îl îngână batjocoritoare\"

Murim inca pentru o paine, vindem uneori tot pentru a o avea. Toata istoria pare a spune - uite la ce s-a ajuns de la painea care nu ajungea la toti...

Al doilea poem:
\"ea cuprinde sub coarnele-i umbre
stele planete semnele vieții și morții
se înalță spre zodiac și-l smulge
și-l rumegă
și behăie sacadat fericită spre magi
ca un comisar bântuit de orgolii
deasupra eclipticii universului

regretele-i regretabile rod patima zilei
doar o pâine ca azima pustiurilor
doar rămășițe de la masa zeului nu vreau să rumeg
eu jean sunt încă om nu am aspirații spre înalt\"

Aici este urcusul spre transcendenta. Unii nu vor sa se sature cu paine. Nu vor sa isi umple burta si apoi sa doarma linistiti pana la urmatoarea masa. Cine nu vrea sa muste din Cer, sa nu il aduca acasa ?

Al 3-lea poem, este al demoniilor care umplu cimitirele de esecuri si lumea de cultura:

\"după ce turnul a căzut
ea a pătruns agale în grădină
fără ziduri doar cu porți la care bat suflete
nu era uimire simțise și știuse aroma

i se cuveneau acum

frunze fragede muguri dulci iarba suculentă
gândaci buburuze libelule greieri
scatii mierle privighetori porumbei
rozătoare mici și mari
parte bărbătească și parte femeiască
adam eva
piciorul lui dumnezeu

mi se cuvine
mi se cuvine
se tânguia cu voce omenească
totul e al meu
și-și continua căderea

și atunci Javert a dorit să-l iubească pe Jean
și pe toți hoții de pâine
de peste drum\'

Poemul tau, merge in sensul invers caderii.
recupereaza cuvintele cazute de la masa zeului si le gaseste locul in poem.
Esti un recuperator de sens intr-o lume care si-a facut o adevarata profesiune din pierderea lui.

Cu invidie si respect,
Vali.

in mod deosebit mi-a placut versul din partea finala \"Voi împleti oboiul acesta al toamnei cu dorul de-a mă întoarce la tine ca înspre acasă\"
Versul asta este poezia din poezie.
Placut deci.
Valeriu

Ioanei ..............ii spun asa - am goluri, tot mai multe pe frunte si mai sus de ea. Goluri afective ? Nop...poezia daca nu este izvoratoare de mir, nu este nici de mantuire. Stiu asta si am ramas al gunoaielor care , daca nu vindeca, macar ca nu sporesc orgoliile. Pentru spusa asta \"Ai forta de a pune in valoare cuvinte cu efecte plurivalent-semantice. Voi trece sa te mai vad\", promit ca voi fi al paginii tale de poezie pe vecie. Altfel spus...Multzam, deci.


Lui Doru........hhmmmm, ar fi multe de spus, dar ma voi multumi cu ce va urma, atentionat de briciul occamian.
Prima - ai vedere buna, excelenta chiar...
A doua...citesti in poeme, adica vorbesti din ele si nu despre ele. Asta da calitate. Nu ma poate decat bucura faptul ca acest frumos si indatorant exercitiu critic a fost provocat de poezia mea. A vorbi din spirit si nu din intelect doar, este al vazatorilor de muze.

Pentru ca a fost asa, iti multumesc regeste .

Cu prietenie, Vali.

Vad cum prietenii cresc si asta ma bucura enorm. Vad seriozitate in citire, vad aprecieri care nu sunt nici de complezenta, nici meschine.
Vad asadar un prieten.
Dorian iti multumesc din poetica si nu biologica inima .
Cu sinceritate, Valeriu.

AS VRERA CA DIN POEZIA VOASTRA SA CITESC MAI MULT ASA, DACA VRETI:

scutură-mi inima
atinge-mă
sunt nebărbierit
și obosit să te iubesc
simplu

tu doar spune-mi cum decurgi
dintr-un bărbat
ca un vin vechi
într-o cană de piatră


Poemul are roti si pentru altii.
Cu scuze pentru incalcarea interdictiei de imutabilitate,
Valeriu.