Poezie
Mâinile
1 min lectură·
Mediu
există o mână care nu își ia niciodată rămas bun
există degete care nu au arătat niciodată spre nicăieri
sunt palme care nu au fost mângâiate și au crescut prea mari
unghii pe care nu le-a tăiat niciun dinte
sunt mâini care risipesc tone de semințe pe asfalt
palme care își caută în buzunare rugăciunea
degete care ard în cuvinte
sunt atâtea colivii în mâinile noastre
care nu știu să își scoată mănușile
și să arunce lanțul
sunt mâini de abur
mâini de pământ greu și de Dumnezeu
știu două mâini prin care am văzut cândva sufletul
care m-au prins de umeri
și nu mai vor
să îmi dea drumul
033.814
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Valeriu Sofronie
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 110
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Valeriu Sofronie. “Mâinile.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valeriu-sofronie/poezie/1805597/mainileComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VSAi intrat in leibniziana lume a tuturor posibilitatilor, identificand un sens pertinent si rezistent. Pentru ca dincolo de naturalism, abia dincolo incepe sa fie poezia.
Iti multumesc pentru apreciere. Venita din partea ta este o onoare.
Cu acelasi foarte amical respect, Valeriu.
Iti multumesc pentru apreciere. Venita din partea ta este o onoare.
Cu acelasi foarte amical respect, Valeriu.
0
KVMi-au placut: \"palme care-si cauta in buzunar(e) rugaciunea\" si \"stiu doua maini...\". Finalul imi pare mai condensat si mai aproape de metafora adevarata.
Cu respect, Kosta
Cu respect, Kosta
0
interesant poem
foarte amical