graffity
oraș minuscul ambient morbid de primăvară oameni bătrâni animale bolnave fețe acoperite cu kilograme de piele de frunze putrezite străzi bleu marin mucegăite stau și
VSValeriu SofronieÎntr-o zi de sâmbătă - într-un trist oraș - într-o secundă infinită
căzusem într-o secundă infinită cu genunchii întorși cu umerii departe în afara mea cu fruntea de poet de provincie căzusem într-o secundă și nu mai știam să ies era secunda în care ne
VSValeriu SofronieVechea mașină de scris
ochiul îți era plin între macii de apă de mersul tânăr care ucide alt mers răbdarea sâmburelui desena în ape drumul greoi de la un leagăn la altul
VSValeriu Sofroniesein zum tode
animalul a intrat în casă și a început să urce era încă începutul lumii cocoțat pe acoperiș jurându-se că nu va lăsa niciun obiect neatins de înțelepciunea sa curiosul își începu primul
VSValeriu SofronieNiciun bărbat nu mai credea în cuvântul femeie
în lumea lui la fiecare doi ani cineva rostogolește din munte o piatră mare până se oprește nimeni nu face un pas cu ochii închiși locuitorii acelei cetăți așteaptă resemnați în locul sortit să
VSValeriu Sofroniecum salcâmii. dinspre trecere. întru moarte. înspre rouă
cum cad salcâmii rupându-și sub ei brațele cum strigă cu limba mâncată de omide după vocile de jos cum urcă în memoria pământului trunchiurile subțiate de ape cum este soare printre frunzele de
VSValeriu Sofroniesilabe perfide într-o poveste de pământ. anecdotică
omul și-a încolăcit brațele de stâncă nu dorea să fie tras afară de trimisul în nume de zeu atent a prevăzut el felul în care lumina i-ar fi mărit pupila la vederea morții și-a
VSValeriu Sofroniein your eyes a weapon is about to discharge
ți-am fluturat brațul prin față ochiul îți era mai plin cu noapte decât cu zi închizând între sacii cu apă un mare secret două fințe vorbind în mine despre locuri și întâlniri
VSValeriu Sofronieo voce căzută în noi ne fură fără să ne mai dea înapoi timpul
Pe Alkonost dacă se-ntâmplă să-i fii vreodată tovarăș de drum o simți la început ca pe o haină la care ai mereu câte ceva de îndreptat cu buzunarele-i prea adânci încât bucata de pâine
VSValeriu SofroniePe urmele premiului Pulizer - elementele unei poetici umflate
cu degetul umed pe cuvinte ei pun semne de lectură metaforei să ni se reveleze sensul ascuns în spatele operei improbabil trag consecințe din apa putredă a ligheanului poeziei că vom mai avea
VSValeriu SofronieExercițiul
somnul iepurelui devenise dintr-o dată foarte profund frunza pe care o udasem o iarnă întreagă la rădăcină nu mai dorea să iasă din coajă de frică câinele fugise sub pat îl simțeam doar cum
VSValeriu Sofronieîncercări zilnice și o armă căreia îi lipsește cartușul
zilnic am încredere nu fug nu sfidez tac și îmi privesc doar mâinile cum prind lucrurile de toartele lor inventate după ani de îndelungi căutări adun cât mai multe sacoșe sub pat și îmi
VSValeriu SofronieFlash - back
am din nou gravitație spuse mâna suptă și repeta bucuros legănarea pe lângă corpul revenit la viață văd văd se aude în spate lui și ființa mirată de cercurile trasate tot mai departe de
VSValeriu Sofroniegrăbiți să ne golim cât mai repede cerul
te voi învinge îmi repeta și îl mai scoate o dată la vedere rotund nesfârșit întotdeauna rabdător și înțelegător cu gusturi atât de rafinate te voi învinge prin toate gândurile te voi
VSValeriu SofronieCeva mai adânc
femeia nu bătea niciodată la ușă intra mereu foarte grăbită îți închidea toate ieșirile îți acoperea toate oglinzile și fără să întrebe se așează pe singurul scaun pe care îl aveai
VSValeriu Sofronieam făcut o zi întreagă exerciții de deschidere
am scos toate oglinzile din case le-am curățat de cioburile care trecuseră prin fața lor în căutarea unui chip cunoscut și le-am înșirat pe lângă drumuri pe la răscruci și piețe prin
VSValeriu SofronieMă prefac că pictez străzile în alb
nu mai pot ține ecuațiile în echilibru \\ pe nervul vag o stradă și-a recuperat din somn toți pietonii / îi strecoară prin cuvinte și-i învie cu dansuri refuzate de istorie azi nu mai pot ține
VSValeriu Sofronieziua aceasta nu trebuie să vină
mi-am repetat de mai multe ori ziua aceasta nu trebuia să vină mi-aș fi golit buzunarele toate să se convingă că nu are ce lua și să se răzgândească dar ziua venea o auzeam cum se
VSValeriu SofronieMatei Vișniec și starea de umezeală a sufletului
azi voi vorbi despre poet ca despre starea de umezeală a sufletului deși voi avea un mic disconfort știind că oamenii nu vor înțelege de la început că unii au degetele mai lungi decât
VSValeriu Sofronienu încerca să mă locuiești prea devreme
nu mă locui atât de repede crede-mă nu știu cum o să-ți răspund când îți voi auzi bătăile în lemnul ușii eu sunt tot timpul plecat de aici călătoresc neobișnuit de mult am atâtea treburi
VSValeriu Sofroniebanca din câmpie
câmpia era lungă era și lată puteai să te uiți atât de lung la ea că-i zăreai doar ce era dincolo vederea trecea peste cele de aproape ca atunci când privești în oasele celuilalt și nu îi
VSValeriu Sofroniepână vine poetul
de îndată ce este scris poemul nu știe la început ce e cu el se trezește între atâtea necunoscute care se știu între ele care se salută se opresc își vorbesc ore în șir își fac semne cu
VSValeriu Sofronies-a furat un câine
s-a furat un câine stăpânul a strigat cât a putut de tare vecinii au strigat și ei cât i-a ținut gura copiii au venit în grabă la fața locului și au plâns și mai tare câinele din mașină era
VSValeriu Sofronieo tăcere a început să îi înghită din toate părțile
este o oră când se face prezența se strigă catalogul de la sfârșit oamenii ies afară trăgându-se unii pe alții întâi doamnele aranjându-și ținuta șifonată apoi domnii cu un ușor aer de
VSValeriu Sofronie