Flash - back

am din nou gravitație spuse mâna suptă și repeta bucuros legănarea

pe lângă corpul revenit la viață

văd văd se aude în spate lui și ființa mirată de cercurile trasate tot mai departe de ea

pășește în piață printre oamenii cu siluete amestecate atingându-le cu degetele dezghețate poveștile

apa trădată de brațele care înotau odinioară prin ea se retrage lăsând în urmă oameni uscați ici și colo o urmă de mirare un semn atârnat de un chip și durerea care se ascunde de ei făcându-i să para din ce în ce mai fericiți

la început ți se pare straniu că dinții îți mușcă umed buzele lăsând în tine un gust persistent mușchii limbii în mișcarea care te sperie de poemele pe care le poartă

tu nu poți să te abții să îți duci palmele la gură și să strigi libertatea aceasta tot mai tare

dacă te cobori sub genunchi mulți te vor întreba de unde îți aduni semințele

de te vei înălța îți vor desena pe asfalt umbra crescută în spate ca un copac al semințiilor dar tu rămâi mai departe în picioare atent la semnele care vin din ziuă în noapte

toate aceste salturi înalte desprinse de somnul care te fură...

așa ți-ai imaginat trezirea din moarte și ți s-a părut firesc să nu te oprești în fața gropii

când de o parte și de alta a stâncii căscate judecătorii privind flacăra aprinsă ca o lumânare pe lege îți însemnau trecerea prin porți

azi ai semănat în ochii noștri orbi dorul de cer

dar mâine vei fi și tu al unei ape care se trece

cu piepturile în valurile joase înotând spre mal

noi vom fi iarăși povestea pe care ne-ai pus să ne-o citim unii altora