Poezie
Matei Vișniec și starea de umezeală a sufletului
1 min lectură·
Mediu
azi voi vorbi despre poet
ca despre starea de umezeală a sufletului
deși voi avea un mic disconfort
știind că oamenii nu vor înțelege de la început
că unii au degetele mai lungi
decât privirea
matei vișniec
s-a aflat de când se știe în căutarea unui singur oraș
în care să înnopteze o singură dată
cu mâinile ridicate nu prea sus a dorit să bea
paharul unei singure înțelepciuni
așezat pe băncile singurului peron în care nu putea să doarmă
a acceptat răbdător să deschidă ochii unei singure vieți
matei vișniec
nu iubește eternitatea
dar iubește mult caii insectele și uriașii
în mod cu totul aparte femeile vânate de șarpele uriaș
matei vișniec
nu-l iubește declarat pe dumnezeu
în schimb îi culege toate merele căzute pe furiș
și le scoate viermii ca pe îngeri
pe socrate nu a reușit să îl întâlnească
apoi l-a întâlnit și nu l-a mai recunoscut
pentru că îl cuprinsese un fel de boală a sufletului
când apele îi băteau la toate ușile
umplându-l de necunoscut
086035
0
