Poezie
banca din câmpie
2 min lectură·
Mediu
câmpia era lungă
era și lată
puteai să te uiți atât de lung la ea
că-i zăreai doar ce era dincolo
vederea trecea peste cele de aproape
ca atunci când privești în oasele celuilalt
și nu îi întâlnești decât trecutul
mi s-a repetat mereu
în câmpul acesta ar fi bine să nu intri singur
copaci nu se zăreau și nicio umbră
lumina cădea ca un triunghi în ochiul celui
care privea foarte atent și sus
culoarea-i era ca trecerea păsării albe
peste stânca strânsă de iederă
în câmpul acesta am intrat
și am văzut-o
când primești să faci asta
picioarele nu mai țin cu tine de la primul fir verde
până la ultima stea
au alte încălțări alt mers
urmăresc linia unui cerc care ajunge
mereu în centru
și nu mai știi când se întoarce în tine
sau trece prin apele morii
așadar am urmărit-o de la distanță
cum stătea în mijloc așteptându-și omul
și a venit
s-a așezat
a deschis iarba
i-a numărat cu răbdare semnele
și-a pus palmele jos
și a văzut că îi incolțesc degetele
a luat aerul în suflet
și l-a trimis până în adânc
să învețe din tăcerea pământului
s-a aplecat peste partea stângă a lumii
să o ferească de îngerii sângerii
și peste cea dreptă
să o alunge dintre cele care se termină prea repede
mulțumit s-a întins pe lemnul ei
a privit de jos cerul ca pentru prima dată
și rămânând așa mai mult decât crezuse
a înțeles că făcuse bine
023304
0
2. în primele trei versuri (pe lângă \"și\"-ul de rigoare, inutil pus) folosești cuvântu\' \"lung\" de două ori. puteai, zic yo, să scoți / înlocuiești \"lung\"-ul din versu\' 3.
3. de-abia în final, ultimu\' vers, dai sens încadrării acestei poezii (la texte filozofice).
4. în prima strofă e (prea) multă diluție. parcă (tot) încerci să umpli spațiu\' acela \"lung și lat\".
per ansamblu, este o poezie faină, în trepte aș spune, cu multe ingrediente care țin cititoru\' aproape. prelucrată, poezia de față poate avea potențial.
sunt multe imagini-mesaj deosebite, în opinia mea; multe tablouri ambientale bine re-date.
frumos.
cu stimă, Cornel Ghica