Poezie
Într-o zi de sâmbătă - într-un trist oraș - într-o secundă infinită
prietenei mele, secunda
2 min lectură·
Mediu
căzusem într-o secundă infinită
cu genunchii întorși cu umerii departe în afara mea
cu fruntea de poet de provincie
căzusem într-o secundă
și nu mai știam să ies
era secunda în care ne amintim
din ce în ce mai clar
de ziua când împlinim cinci ani
când întrebați ce vrem să devenim în viață
ne gândim puțin
și ridicați pe vârfuri
arătăm cu degetul spre steaua strălucitoare
pe care o vom
cuceri odată
în secundă încăpuse ca printr-o minune
relativistă
și orașul căzut de multă vreme în dizgrație ecologică
luată ca o boală nevindecabilă
de la plopii proaspăt toaletați
din dispoziția primarului
orașul părea mare
dar secunda de toate încăpătoare
unii peste alții
poeți și primari
femei și prostituate fără licență
rătăciți prin revoluții și morți cu acte în regulă
fiecare cu puteri căpătate în vechi exerciții existențiale
dăm din umeri
și ne târâm pe genunchi
să ieșim
din ea
în același oraș
se întâmplă să fie și prietenul tău
poetul
cu care tocmai sfârșești discuția aprinsă
despre condiția poetului
hotărât să intre cu orice preț în USR
secunda ne înghițise pe amândoi
și ne înghețase
ultimele imnuri de laudă
la adresa fără adresă a postmodernismului
****(în loc de stele)
eeeehhhh
asta e mi-am zis
asta trebuie să fie o secundă
din care nu poți să ieși
așa că
hai sa termin cât mai repede alegațiile
și să îmi continui ziua asta de sâmbătă
de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic
034.273
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Valeriu Sofronie
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 241
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 50
- Actualizat
Cum sa citezi
Valeriu Sofronie. “Într-o zi de sâmbătă - într-un trist oraș - într-o secundă infinită.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valeriu-sofronie/poezie/1838515/intr-o-zi-de-sambata-intr-un-trist-oras-intr-o-secunda-infinitaComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓Ai căzut “într-o secundă infinită” în care ți-ai amintit toate existențele anterioare, un timp dilatat în care se încadrează viața creată de gândirea proprie, în care se încadrează visele ce coboară “steaua strălucitoare” în minte, în care încape orașul bolnav de oameni, o secundă prin care rătăcesc “femei și prostituate fără licență”.
0
CSCapcana poetului, secunda. \"Incomprehensibil\", căzut într-o secundă încăpătoare cât un univers întreg. Nu poți să scapi din ea, întrucât e perfect rotundă. Sferică. Are în ea și un oraș, prieteni, femei de toate felurile și primari. A, da, și poeți, desigur. Ceva mă face să cred că Valeriu Sofronie nici nu vrea să iasă de acolo.
Poezia mi-a amintit de o altă zicere a unui prieten poet: \"iubita poetului, pustia\". Dar aia nu era o secundă rotundă, era o secundă plată ca-n palmă.
Ce ți-e și cu poeții ăștia!
Poezia mi-a amintit de o altă zicere a unui prieten poet: \"iubita poetului, pustia\". Dar aia nu era o secundă rotundă, era o secundă plată ca-n palmă.
Ce ți-e și cu poeții ăștia!
0
VSCine nu a simtit uneori ca timpul incepe sa se joace in noi, inversandu-ne ?
Ca Fiinta aceea cvasi-parmenidiana, suficienta siesi, mereu identica...nu a fost, chiar si pentru o \"secunda\", a noastra ? Sau noi ai ei...?
Ceva imi spune, si nu ma insel, ca Poetii care sunteti, ati gustat si voi din inefabilul clipei, cu aceeasi pofta cu care desfacem prima inghetata dintr-un inceput de vara.
Va multumesc, prieteni ai secundei...
Ca Fiinta aceea cvasi-parmenidiana, suficienta siesi, mereu identica...nu a fost, chiar si pentru o \"secunda\", a noastra ? Sau noi ai ei...?
Ceva imi spune, si nu ma insel, ca Poetii care sunteti, ati gustat si voi din inefabilul clipei, cu aceeasi pofta cu care desfacem prima inghetata dintr-un inceput de vara.
Va multumesc, prieteni ai secundei...
0