octombrie

apăi aici se dorește o alchimie, pesemne. a amintirilor purulente (asta mi.a picurat acid în urechiușe). mai ales că purulent și măcinat... sau întâi se macină, apoi purulează. să zic așa.
iar strofa a 3-a parcă nu dă nicio essentio după ce se decantează celelalte 2.
ori nu pot eu citi acum pe limba autorului. ori văd doar cum se ridică șarpele din arama fierbinte.
habar nu am de ce, dar rămâne un totum neinteligibil cumva.

ela

Daca ai fi sincera cu tine ai fi si cu mine. Fara premisa sinceritatii, vom ramane intr-un etern dialog al surzilor.
Intrebarea este...cui foloseste?
De aceea....cand vei fi sincera iti voi raspunde. Nu are rost sa imi pun inima pe o tava de gheata...
Cu sinceritate, Valeriu ( nimeni nu va fi niciodata ultimul)

da, eu chiar am fost. chiar chemam, mai jucăuș așa, spre înțelegere. fiindcă asta îmi pare că este esențial după ce citesc. și am punctat, repet, ami jucăuș nițel, unde mi-este neclar și unde nu mi-a ajuns bine acordul. atât.
dacă nu poți răspunde, înțeleg. dar de gheață încă nu e tava. și nu va fi prea curând.
ela

Voi fi sincer...nu m-am ferit niciodata de asta. Vorbesc de principii acum. Ai in economia acestui minunat site de poezie un loc decisiv. Ideea este ca nu trebuie in niciun moment sa existe posibilitatea de a se produce afinitati de cumetrie ( ca sa-l citez pe regretatul in viata Iliescu).
Oricum, eu scriu cu si fara criticile de substanta din partea agonilor. Pentru ca nu vreau sa hibernez in propria-mi autosuficienta, am nevoe totusi de critica voastra autorizata. Ceea ce primesc este doar indiferenta. Vreau atitudine, nu neutralitatea care nu aduce nimic.

Am fost sincer...
Valeriu.