Poezie
fragmente din jurnalul cenzurat al unui condamnat la moarte
2 min lectură·
Mediu
…
ziua 22
am ajuns la tavan… zidul de la capătul patului
îmi este acum cunoscut. 143 de mărturisiri ale crimelor comise
21 de regrete că nu s-au folosit armele potrivite
66 promisiuni de răzbunare
36 de nume indescifrabile
10 unghii rămase în zid
un loc liber în colțul de jos
interesant și cazul unuia care s-a crezut
condamnat pe nedrept o viață întreagă de semeni
și care aici își găsise inspirația și ocazia
de a deveni liderul mișcării pentru eliberarea spiritului
………………………………………………………………………
ziua 48
jocul cu milimetrii
și acuratețea mișcărilor de dans cu picioarele goale
pe pavajul fractalic
au pus stăpânire pe mine
găsesc din ce în ce mai multă înțelegere și respect față de savanții
care au trăit o viață cu ochii în eprubetă așteptând să se întâmple minunea
relieful granitului
imperfecțiunea geometriei fiecărui loc
îmi storc nesfârșite lacrimi de bucurie
mi-e greu să mă abțin de la atâta binecuvantare a bunătății cosmice
……………………………………………………………………………
ziua 102
“eu și mașina una suntem declara vitezomanul
când neinspirat a virat la stânga
încurcând reflexele
eu și lumea mea suntem tot una
așa a adăugat orbul înainte de a se mai
prăbuși o dată în exterior
când fulgerul de lumină va trece prin cordonul
care mă ține treaz aici
voi înțelege în adevăr că
eu și puterea eliberată în mine vom fi Unicul
nedespărțitul în sine
simplul intransformabil și veșnic
ca primul început al lui Thales
stăpânitor peste ape
……………………………………………………………..
penultima
nu înțeleg cum de se plictisesc unii
când așteaptă mai mult de 5 minute la coadă
sunt atâtea goluri de întâlnit de căutat
aș porni oricând o vânătoare cu
trupul meu transparent care nu mă mai uimește absolut deloc
atâtea zomote
atâta risipă de căldură și mișcare sunt în jur
reușesc să rămân nemișcat cu privirea ațintită mult dedesubt
cu urechea întinsă până în cerc
până când gardienii ies afară cu dulăii surzi
căutându-mă
……..
aici mă voi opri puțin
nu mai e nevoie să mai scriu cu mâna
cuvintele se adună în interior la o singură mișcare din sprinceană
am să vă învăț asta data viitoare
dar pentru asta trebuie să fiți pregătiți să
aflați cu adevărat pentru cine plătiți impozitele pe tăcere
023393
0
când așteaptă mai mult de 5 minute la coadă
sunt atâtea goluri de întâlnit de căutat
aș porni oricând o vânătoare cu
trupul meu transparent care nu mă mai uimește absolut deloc
versurile de mai sus mi-au placut in mod deosebit, nici eu nu ma plctisesc la coada, chiar imi place, e singurul loc unde mai am timp pt mine:):)
ultima strofa f inteligenta:),astept sa spui cui platim impozitele pe tacere intr-un alt poem.
mcm
mcm