Valeriu Sofronie

Varsta, bat-o vina!
Ce sa mai raspund, cand domnia ta le stie pe toate, nascute si nenascute, facute si nefacute...
Chiar m-ar interesa cineva apropiat lui Burebista...Sa invat si eu a ma retrage din aceste infrangeri intelectuale.

Sa fii iubit, frate !

De la Calin avem multe de invatat. Si chiar vreau sa invat.
Nu stiam despre Crainic ce spui. Da, m-am cam grabit cu judecata. Ca sa ne ascundem micimea, una-doua judecam, ne indreptatim.

Cu visele, la fel. Trebuie mult dicernamant. Primul Iosif, al doilea Iosif au avut vise cu sursa si cu target divine. Dar noi nu suntem ca ei. Suntem prea amestecati. Nu stim ziua ce se intampla cu noi, dar noaptea? Dar ai dreptate, trebuie discernamant.

Cat despre jupuire...aici am o remarca de facut. Pai se jupoaie drac pe drac? Cine sa ne mai faca asta? Drac din drac sa se scoata ? Calin, nu vezi ca am devenit doar purtatori de nume crestin ? Mi-e si rusine ca mi se spune astfel.

Sfintii spun ca vor fi din ce in ce mai putini crestini. Ca Bisericile vor fi poleite cu aur, dar goale de noi.La mine ma uit cand spun asta.


Te-am urmarit cu atentie. Ai dreptate...nu trebuia sa spun nimic. Drept pentru care ar trebui sa ma gandesc sa sterg acest articol.
Am aici in oras un bun prieten. Mi-a pus crucea la gat, mi-a dat Ceaslovul, Psaltirea si mi-a aratat Usa Bisericii.Prietenul asta al meu nu are inalte scoli doctorale. Este un biet frizer. Dar iti spun, Calin ( permite-mi sa iti spun astfel), canta ingerii in inima lui (cum spunea Anatoli din Ostrov). Intr-o zi imi ofera prima carte a lui Puric. Ia-o zice, mie nu imi trebuie. Am stat si am vazut. Vreo cateva pagini citite. Prietenul meu citeste o carte crestina de la un cap la altul. Eu zic ca este un ortodox. Dar sa nu stie el, zic asta, ca nu ii place ce spun. Ei bine, el a zis ca nu e bine ce am facut cu articolul. Si tu, la fel. Amandoi, se vede bine, stiti.Dar am simtit nevoia si nu m-am putut impotrivi ei.


Iti multumesc prieteneste pentru sfat. Mai ales pentru discretie.Am citit printre randuri gandul tau. E bun.

Cu prietenie, Valeriu.

Anghel, tu spui:
\"Puric e gustat de public, și legionarii erau gustați de public, deci Puric poartă pistoale pe sub cămașa gândirii\". Iar apoi \" Valeriu Sofronie a fost incisiv în acest articol, Hitler era și el incisiv în discursurile lui, deci Valeriu are o gândire de nazist\". Asta zici tu ca as zice eu. Dar eu nu am zis asta. Si chiar daca as fi zis, paralogism s-ar fi numit eroarea mea de argumentare si nu sofism. Nu am intentionat sa induc in eroare pe nimeni. In cel mai rau caz, m-as fi inselat pe mine. Cat despre recomandarea cu studiul logicii, fii pe pace. Nu ca nu ar mai fi nevoie de studiu aici. Sa fim moi sanatosi, ca avem ce invata.Dar chiar sunt atent la asta, fiind chiar profesor de logica.
Eu altceva am spus si nu ai receptat destul. Problema nu e de logica, ci de forta comprehensiva sau de o ambiguitate interpretativa.

Eu am spus atat - \"Nu mai era în vremea interbelică un ins la fel de gustat de public, ca și de cei care purtau pistoale pe sub cămăși?\". Din context ar fi rezultat ca nu cantitatea de aplauze sau numarul de voturi decid valoarea unei pozitii, ci relatia cu Valoarea Intrinseca. Eu tocmai ma impotriveam prin asta unei alte erori sofistice numite, dar tu trebuie sa stii deja asta, \"argumentum ad populum\". Faptul ca este aplaudat, pentru mine nu inseamna nimic. Si Hitler a fost, ca tot l-ai dat drept exemplu. Puric nu va gusta in vecii vecilor atatea aplauze. Eu stiu doar atat - Hristos a spus ca nimeni nu poate fi mai mare decat Invatatorul sau. Ca daca Invatatorului i s-a umplut gura cu pietre, si elevilor le vor fi umplute. Urmasii lui Hristos, ortodocsii deci, nu au si nu vor avea parte de aplauze in lume. Ci de pietre. In cel mai rau caz, stau incognito printre noi. In cel mai bun, pe rug. Nu pe scena.

Apoi iar spui - \"Dar au fost și alți sfinți, mai militanți, ca de pildă Cosma Etolianul, care mergea din sat în sat în Grecia ocupată de turci pentru a trezi conștiințe. Dan Puric aparține acestui tip de simțire-acțiune, nu celui mistic-contemplativ al lui Siluan\". Adevarat. Dar tot tu spui - \"în Grecia ocupată de turci\". Care sunt turcii de azi ?Globalistii? Eu un lucru stiu - Ortodoxia nu mai face misionarism. Bisericile stau si asteapta. Cuvantul a fost spus. Trebuie sa il urmam, nu sa spunem noi altele. cineva spunea - este inflatie de cuvinte. Si Puric recunostea asta, dar tot prin cuvinte. Ca si mine acum.

In rest, e totul okey.
Deci, cu prietenie, Valeriu.

Călin, Alexandru si Anghel...in primul rand multumire pentru rabdarea de a citi. Intr-adevar, nu purice cat aduche sunt eu. Si, vorba Karamazovului, bine-ar fi sa fiu strivit...De la bun inceput v-am atentionat in articol - \"La urma urmei, cine sunt eu să zic da sau nu ? Cine sunt eu ca să fac ierarhii... Nu e și aceasta un semn de mândrie...\". Binenteles ca este mandrie. Si bine as fi facut de as fi stat in calea alba a tacerii. Cateodata, chiar daca stim ca nu e bine ce facem, facem totusi. Este un imbold in noi care isi cere satisfactia actualizarii.
Totusi, vreau sa ma justific. Nu in fata voastra. In fata mea vreau sa ma justific. Eu l-am iubit pe Dan Puric. Si inca nu pot spune ca am trecut de partea cealalta a uitarii. Cu patima l-am iubit. Nici nu stiti cu cata voluptate ii sorbeam cuvintele de pe buze. Ba, la un moment dat, chiar luasem initiativa de a organiza o conferinta Puric in oras. Vorbisem cu oficialitatile, cu oamenii. Totul urma sa fie. Era doar o chestie de timp. De felul meu sunt un tip echilibrat, analist de sine pana la sange. Nu sunt persoana care sa treaca de la o extrema la alta fara motiv si fara analiza. De data aceasta insa, totul s-a produs brusc. Este clar ca in mine schimbarea de pozitie incepuse mai de mult, dar nu devenise atat de hotarata incat sa o constientizez. Si iata ca ma trezesc intr-o discutie cu sef de redactie local spunandu-i de acest articol.I-am spus nu doar numele dintr-o data, dar parca si continutul il aveam intreg in fata ochilor. De parca reflectasem asupra lui zile la rand. Si iata articolul.

V-am citit cu atentie pozitiile. Vi le respect. Dar nu mai sunt si ale mele. Cu siguranta ati auzit de modul in care sfintii ortodoxiei talmacesc spiritul viselor. Aproape la unison ni se spune sa nu ne incredem in niciun fel in ele. Si asta pentru ca, de cele mai multe ori, nu Domnul sta deasupra lor. Si chiar daca ar sta, spun unii sfinti, e bine chiar si atunci sa nu ne incredem in ele. Si ni se mai spune ceva...Totusi, daca vrem sa le stim originea, bine ar fi sa fim atenti la starea pe care o incercam imediat dupa iesirea din vis / somn. De ne simtim plini de energie, incredere in noi, in fortele proprii...nu Dumnezeu a fost. Daca, dimpotriva, simtim o senzatie de pierdere pana la dezagregare de sine, de greutate, sila ...atunci a fost chiar Domnul. Dumnezeu te iubeste cand te duce inspre smerenie. Spre nimicnicie.
De ce spun asta? Si ce legatura are asta cu Dan Puric ? Pai, dupa cuvintele pe care, cum am spus, i le sorbeam, incepeam sa ma simt cu adevarat roman, stapan pe identitatea mea...sa ma simt plin, rotund. Adica, aproape in acelasi fel ca dupa visele celelalte. Atunci am realizat ce era sa fac.In plus de asta, Ortodoxia este universala si nu nationala. Stiu ce spunea Crainic si despre asta si despre adancul artei. Dar cred ca se insela. Ca a fost asa sa va spun o vorba. In orasul meu exista un domn de aproape 80 de ani. de o inteligenta iesita din comun. Biblioteci intregi a inghitit. Zic asta ca sa intaresc ca spusa de la el este autentica. Ei bine, doctorul acesta ( la propriu, ca este chiar doctor in medicina si licentiat al altor 3 facultati) mi-a spus ceva. Nichifor Crainic, atunci cand a fost a 2-a oara inchis ( momentul comunist, nu cel legionar-nationalist cu care, se pare ca nu avea nicio legatura) zice ca acolo in celula, spre a-si capata portia de fiertura ar fi strigat repetat pana la exasperare - \"Nu stiu cine este Nichifor Crainic. Eu ma numesc Ion Dobre\". In momentul acela, NC a murit. Iar toate Nostalgiile sale de dupa Paradis s-au dovedit infatuari si simple exercitii electoral-intelectuale.

Asadar, in concluzie, de vrem Ortodoxie, de vrem cu adevarat Mantuire si nu doar o indeletnicire placuta cu religiosul, cochetaria cu sfintii....trebuie sa il uitam pe Dan Puric si sa ne indreptam spre sfintii jupuiti de viu si adormiti in neagra mizerie a noastra, in cursele noastre. Nu mai avem timp de divertismente. Cel putin eu, la ai mei 44, chiar ca nu.

Ma iertati ca v-am facut destainuirea asta. Dar am simtit ca numai asa pot sa ma explic in fata mea. Sper ca si in a voastra.

Cu prietenie, Valeriu.

Domnule autointitulat\"...ratat\", intreaba-te lax(si cu hartia igienica la indemana...sa nu-ti scape in canal vreun Sens adormit) daca nu cumva chiar domnia ta esti acela care aduna doar furnici de pe brosurici, cand nu se-ntampla sa fie pe acolo si-un arici-pogonici,tot frecventand tavernele in cautarea ieftinei beri pe care chinuitorul trai de student fara bursa sau de profesor cu leafa mica ( si nu numai ) si-o poate permite,asadar domnule Cozmescu Valentin...chiar nu stiu de unde ai atata forta empatica incat poti sa citesti dintr-un foc in spatele celor cateva cuvinte \"rasuflate\". Ori esti si dumneata vreunul dintre acei urmasi ascunsi ai lui Simon Magul, ghicitor de mare adancime, tainuitor de mari secrete al caror timp nu a sosit inca, posesor al Operei Magna a lui Socrate ?
Sper ca nu te-ai suparat, nu. Uite, ca sa te dezmeticesc putin, iti reaspund franc - ai inteles si cateva adevaruri, alaturi de produsele franzelate ale complexelor de inferioritate, atat de vizibil scapate din spitalul 9 al imaginatiei.

Mai intai, deraierile:
1. zici intai ca ar trebui sa ne cautam o tavernă din cel mai pierdut cătun, unde sa putem dezbate despre Sine. Oare asa crede imaculata domniei tale intelepciune ca se intra in posesia aflarii Sinelui ? Te-oi crede cumva Ivan Karamazov si nu s-a aflat inca asta ? Nu, domle, nu beau bere. Cat despre momentul apogetic al aflarii adevarului, e timpul sa mai cercetam, mai ales cand de Socrate vrem sa tinem o vorba in loc.
2. zici mai la vale ( de unde usor se poate cadea, ai grija deci) ca \"Nu-ți trebuie să știi multă istorie (ca)să pricepi că tot timpul cultura a fost în criză\". Te referi cumva la domnia ta, vorbind despre cel stiutor / nestiutor? Si la ce unghi de vedere faci referire ?
Istoric ? Pai de asta vorbesc eu acolo? Ce are a face Istoria cu Kierkegaard, cu Nietzsche, cu Sestov...ca sa ma opresc aici ? O fi unul metafizic, fenomenologic sau pur si simplu unul de bun simt, mai stii ?
3. Apoi iar ai un fiat interogativ de proportii - \"crezi oare că a fost vreo vreme când răzeșii lui Ștefan, să zicem, stăteau și contemplau Sinele\" ? Ce sa inteleg di asta ? Ca punem de-o revolutie ca sa il aflam, sau de o chemare la oaste? \"Imparatia ...este inlauntrul vostru\" si, vai, Hristosul nu era atat de initiat,se pare, in ale culturii oficiale. Poate la fel ca si Socrate, mai stii?

Dar sa ma opresc...pentru ca risc sa ma pomenesc cu un Oswald pe cap si chiar nuimi arde de asta. Chiar nu merita sa trec la partea a 2-a si etc si etc.

Deci, domnul meu, de unde ai invatat tehnica asta eficienta a desfigurarii unei idei? Ca, slava Domnului, ti-a reusit de minune. Si cand te gandesti ca Socrate era mort si nu se gasea. Dar iata, acum este viu, a inviat. asa ca, sa punem mana pe pocal si sa ne strigam cocosii ( sau cocoseii), vestindu-ne trecerile prin Vadul Ideilor.

Chiar cu prietenie !

Cine nu a simtit uneori ca timpul incepe sa se joace in noi, inversandu-ne ?
Ca Fiinta aceea cvasi-parmenidiana, suficienta siesi, mereu identica...nu a fost, chiar si pentru o \"secunda\", a noastra ? Sau noi ai ei...?

Ceva imi spune, si nu ma insel, ca Poetii care sunteti, ati gustat si voi din inefabilul clipei, cu aceeasi pofta cu care desfacem prima inghetata dintr-un inceput de vara.

Va multumesc, prieteni ai secundei...

Venit din partea ta acest semn, il iau drept un compliment...
Cat despre absenta, in binomul shakespearean \"a fi - a nu fi\", aceasta pare a ocupa ambele capete si intreg intervalul.

Cu prietenie

UN POEM AL NAUFRAGIILOR RATATE

femeia care este iubită pluteste intotdeauna asemenei corabiei peste apele barbatului, chiar si atunci cand nisipul i-a fost atins de emnul putrezit, chiar si atunci cand osul i s-a dezgolit de tendoane...femeia musca din barbat ca un vant si nu ca o stea. Salbatica femeie va fi insa domolita si ea de salbatia apei barbatului....


poem interior construit (autoconstruit), cu o ritmica bine proportionata, cu nerv, cu dragoste de femeie...un poe reusit..

\"o plajă cu o epavă
cu o femeie din pânză...\"

Poet care asteapta, asemeni unui animal posesiv, sa-si duca femeia in naufragiul unei insule pustii...


Cu prietenie, VS

si atat sa fi zis si poemul tot era.
frumoasa inlantuire de inima si gand, de metafora si idee. Poem rotund ca si finta lui parmenide.
greseste razvan cand spune ca ai ceva din Naum. nimeni nu are nimic din nimeni si fiecare se are numai pe sine drept sursa a exploziei in verb.


felicitari Doru.
Cu prietenie VS

si in sine-mi trebuie sa zic:


mai face-un pas manat de vant
da intr-o parte din lumina, se ridica
cu trupu-i orb, ramas fara cuvant
de-o pala alba i se face frica

ce sa faci, prietene, se mai intampla. de la o vreme tot mai des, de parca am adormi sub o piramida in care efectul lamei ascutite instantaneu....

revenind
e bine să facem dragoste- hehe!!!
capitalistul sa obțins profit din bunurile create(marxisorule, neicushorule)
e bine sau nu să vorbim...acu da, wittgensteinian tacand...e bine.


Poem atractiv, placut.
Cu prietenie, VS

cadem cu gandul la El.Unii cad intr-o ureche si cred ca spun ceva . Tu cazi cu fruntea prietene si chiar cu inima. Pe piatra aia din care ti s-a prelins in campia ta numele, se sfarma multi genunchi care refuza caderea in sus.
trebuie sa te citim atent si alaturi de forma canonica pentru a nu te pre-judeca.

poezie deasa, ca o padure langa ape, ce isi asteapta cerbul sa o bea.


tot din a prieteniei zodie, VS.

de cate ori ies in lumina cu ceva, pretins incongruent cu banalul, de atatea ori, ochiul tau familiarizat cu esentele indica delfic sensul. Chiar si cand spui ca nu vezi pana la capat, vezi mai bine si mai departe decat mine.

De aceea iti ai prietenia mea asigurata.
VS.

Când Neculai, om încercat,
își puse mintea cu o fată,
rămase mut, pe-un colț de pat:
și fata era... încercată.
(EM)

o fi rămas el mut pe dată
când s-a întins cu fata-n pat...
dar te întorci si altădată
când pleci cu plugu\' la arat

ce se mai invata iubind, Teo?
se mai invata - marea aventura prin celalalt,
- curajul de a mangaia ideea fara sa iei aminte la carnea flasca a cuvantului flecarit,
- privirea ridicata peste umeri atunci cand avestia se apleaca atinsi de oboseala timpului,
- toate cele mari se invata numai iubind,
- iar mersul tau pe varfuri nu este decat parte din ele...

Felicitari pentru mersul pe varfuri care a dat acest poem.

Cu prietenie, Valeriu.

PETRE
Poemul obiectiveaza androgin visul oricarui creator – acela de a se lua pe sine drept ultima incercare de gasire in datele personale a materiei din care sa se slefuiasca piatra intelepciunii. Pentru ce altceva dorim a creeam dupa ce ne-am ratacit in toate cele ale neomului – materia bruta (sculptura, pictura), cuvantul ( literatura), sunetul ( muzica) etc. – daca nu forma care sa ne ia viata drept continut al formarii ?
Poemul este al unui creator ajuns la o varsta (spirituuala) la care exigenta de mai sus devine atat de obsedanta incat ajunge sa devina ultima Thule, spre inima propriului nostru continent.
Pygmalion, capata bunevointa zeului si reuseste, cu ajutorul lui, sa-si transforme idealul in real. Mai mult de atat, simbioza creatorului si a creatiei devine apta de a da forma si continuitatii, trecerii dincolo, a operei moarte in viata.
La tine, Petre, idealul perfectiunii, mai exact auto-perfectiunii ramane unul sisific, fara finalizare in real. Si de aici tristetea pe care poemul o lasa in inima cititorului, regasibil si el, daca este consecvent cu sine, in semnatura ta, in calitate de coautor la drama umana.
“Totusi este trist in lume” - acesta pare a fi ultima Thule a gandirii noastre artistice..si numai.
Cu prietenie, prietenul tau.

Ai fost foarte generoasa cu sufletul meu trecut pentru o vreme...nu stiu cat va dura asta, poate pana la urmatoarea zvacnire a lui... in litere. Steaua aceea pe care ai facut-o sa straluceasca deasupra gandului meu imi da caldura, increderea ca, desi nu ne stim intre noi decat de departe, ne aflam totusi atat de aproape astfel ca reusim sa ne simtim respiratia si cascadele sangelui in obiectivarile prin cuvant. Iti multumesc pentru perceptia in senzorial a ideii, pentru concretul pe care spui ca a reusit sa il pro-puna textul.

...sa fiu sincer...?I ti multumesc !

Cu prietenie, Valeriu.

desi esti din Brasov, nu reusesti sa spui nicio brasoava. Spusele tale au dimensiuni fiintiale, povestile nu adorm pe nimeni. Ele trezesc din letargiile oboselii metafizice pe cei care asteapta cu ochii deschisi sa le intre raspunsul in Sine dupa ce si-au eliberat intrebarea...
Multumesc pentru ceea ce ai spus despre poemul meu. Imi place, ma face sa ma simt bine.Liber.
Si uite ce frumos se aduna oamenii la umbra intrebarilor mai adanci decat adancul din noi.
Cu prietenie, Valeriu.

confidenta ta ma bucura nespus...nici nu stii ce bucurie ma trece atunci cand prietenii inteleg chinul de a prinde de cuvant ceea ce nu este al cuvantului.
Iti multumesc si fac si eu ca si tine...citesc ceea ce se scrie cu sufletul si cu inima si ramane si ceva pentru cuvinte...

O zi super si tie,
Cu prietenie, Valeriu.

ma bucura aprecierea ta nu atat de critic-inginereasca dar atat de directa.