Poezie
Din piatra vânturilor
1 min lectură·
Mediu
Ce ceață groasă se așterne?
Marea nu poate s-o cuprindă,
dar valurile ei sunt calde.
Doar vântul stă de-o mai alintă.
E cald, e viață, e lumină
În mintea ce acum se-neacă
Prin valuri calde ce-au să vină
cu dimineți de altă dată...
Și vise ce nu pot să moară
de cântul gândului obtuz
cad sincere pe-o arătură
demult sculptată de auz.
Cuvântul naște o nălucă.
Vocea-i albă curge-n vânt.
Năluca naște un cuvânt.
Trupul orb iar se ridică.
Mai face-un pas mânat de vânt.
034.306
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Jucan Alexandru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 85
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Jucan Alexandru. “Din piatra vânturilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jucan-alexandru/poezie/1827372/din-piatra-vanturilorComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Motivul vântului capătă o nouă valență: stabilitate în timp și spațiu. Asociat cu trăinicia cuvântului, vântul naște speranțe și încredere. O trăire intensă străbate întregul poem susținută de participarea directă a tuturor simțurilor: olfactiv, vizual, tactil.Astfel poezia are un caracter concret senzorial.