Mâine
Dintre o zi de ieri și-o noapte Astăzi stau să se adune Printre nori aceleași șoapte. Nu e vânt să le culeagă, Să le poarte printre pietre, Cum mutat de vânt nisipul Se așterne-n dune sterpe.
JAJucan AlexandruMulțumiri
Prin geam se-ntind cărările de nori și timpul curge peste ei. Copil eram burete nesecat. Crescând am devenit o piatră aruncată în amintirea apei unui râu de munte.
JAJucan AlexandruLa parastasul lui Don Quijote
Trageți cortina! Morile de vânt au căzut în sfârșit moarte, cu timpul,consumate de vânt particulă cu particulă.
JAJucan AlexandruDin piatra vânturilor
Ce ceață groasă se așterne? Marea nu poate s-o cuprindă, dar valurile ei sunt calde. Doar vântul stă de-o mai alintă. E cald, e viață, e lumină În mintea ce acum se-neacă Prin valuri calde
JAJucan AlexandruLuna de la capăt
O ploaie grea din lună sălbatic pică-n fum. Cu stropi grei îmi lovește ruina clădită peste drum. Pavajul rece curge spre negrul zării seci cu pacea și speranța liniștii de veci. Dorul mi
JAJucan AlexandruCine ți-a spus ca ești gol?
O! Tu cu gândul tău, ca un cuțit metalic, mă izgonești din dor de trup și mă arunci în dor de sentiemt. Cioplit umil sunt, astăzi, de un cuțit metalic. Mai taie o rană, mai taie un
JAJucan AlexandruLocul ei
O parte din incinta gândului de rând e plină de concretul unui suflet blând și cea mai dulce zi a unei vieți de vară se-nmoaie, se topește și curge cu-a timpului meu ceară.
JAJucan AlexandruAltă frunză galbenă
Înalt și crud e al uitării deal Și mici sunt lucrurile-n vale. O! Toamnă amară - piedestal Pentru statui cu ochii-nchiși de jale...
JAJucan AlexandruLegea statuilor
Dorințele se joacă sub țărână. Fantomele lor reci moarte de o vreme Sunt palide, dar încă se mai joacă. Mă trag de mână, iar mâna intră și se transformă în țărână. Aruncați mai mult! Mai
JAJucan AlexandruCristal nordic
Trec zilele. Trec și mă macină timpul. Prezentul îmi taie mințile gonind spre viitor. Necunoscut îi e întinsul. Copacii-mi spun că am să mor. Măcar o primăvară! O primăvară să mai văd.
JAJucan AlexandruAtins
Mi-e foame și-mi vreau gândul. Un gând târziu, de calcar. Să-mi mângâie pământul Putred și amar. O piatră să-mi desprindă Din zidul despărțirii Și-n mine s-o aprindă Spre arderea
JAJucan AlexandruFinalitate
Scânteie împietrită... Din zori umbriți de gând, Cu aripi albe, ascunse Sub ochi negrii, cântând Murea-n dorințe smulse. Hrănea o rană amară Și o ținea deschisă Să-și facă loc. Spre
JAJucan AlexandruVisul lui Unistovrut
Era o toamnă apăsătoare În visul lui Unistovrut Și cântece-i suflau răcoare În gânduri blânde de-nceput. Frigul îl chema în ploaie, Iar el venea cu nerăbdare Să simtă ce-a iubit demult Când
JAJucan AlexandruPietre
În amețeala transei line a veșnicului Univers privim cu aceeiași ochi spre ceruri mirați că steaua noastră moare. N-a mai rămas nimic de ales. E un tunel întors pe dos, dar este totul.
JAJucan Alexandru