Poezie
Luna de la capăt
1 min lectură·
Mediu
O ploaie grea din lună
sălbatic pică-n fum.
Cu stropi grei îmi lovește
ruina
clădită peste drum.
Pavajul rece curge
spre negrul zării seci
cu pacea și speranța
liniștii de veci.
Dorul mi se scurge
prin vene și din vene.
Croiește printre pietre,
de un roșu stins,
o cale fără noimă
spre o inimă rămasă
acolo,
sub ruină,
peste drumul necuprins.
Sub aripi albe crește noaptea.
Pavajul o răstoarnă,
iar dorul cade-n cer
și stropii îi iau locul
și-n loc se adun-o baltă.
Dar sângele se adună
în altă baltă-n cer.
Stropii lovesc piatra
și o curăță de pete:
petele de dor-
de dor de tu,
de dor de eu,
de tu și eu,
de dor de tu și eu.
012.985
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Jucan Alexandru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 120
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
Jucan Alexandru. “Luna de la capăt.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jucan-alexandru/poezie/1817745/luna-de-la-capatComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
JJjkloungsuh✓de fapt, ce se vrea din ultimele cinci versuri ale poemului? pe mine m-au cam amețit.
0