Poezie

Finalitate

1 min lectură·10 ianuarie 2007

Mediu

Scânteie împietrită...

Din zori umbriți de gând,

Cu aripi albe, ascunse

Sub ochi negrii, cântând

Murea-n dorințe smulse.

Hrănea o rană amară

Și o ținea deschisă

Să-și facă loc. Spre seară

În ea va fi închisă.

Nu-i stă nimic în cale.

Nu-i gând să o oprească.

Decât o minte seacă

În apa ei albastră

Într-o uscată vale.

Deșert i se aprinde-n cale

Și mâna ce-o cuprinde

Ruină-i peste vale.

Sub iarbă se întinde.

Nu poate să se-arunce

În haosul neștirii

E frig și n-o mai plânge

Dorința mângâierii.

Ea tace

Și se stinge.

O novă in pieire.

002.993

Jucan Alexandru. “Finalitate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jucan-alexandru/poezie/224611/finalitate

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.