Mă caut în clipa ce moare-n suspin
când timpul-durere mi-a râs prefăcut,
când palme mi-a dat și-n suflet, tăcut,
cu gust de cianură, mă sfâșie-un spin.
Mă caut în dorul ce moare-n
Pe apa verde, cântătoare,
plutea corabia spre vis
păzită de o ursitoare
să-i fie calea paradis.
Un pescăruș o însoțea
vestind chemările din zori
iar briza mării îi șoptea
taina adâncului
Ne soarbe cu tristețe
o umbră în lumină,
ne cheamă cu tandrețe
lumina ei divină,
ne cufundăm în nimeni
și neștiut trecut,
ne-amestecăm în semeni,
în umbra ce-am pierdut!
Pe spirală au plecat
mii de oameni cu păcat,
mii de oameni fără vină
c-au pierdut secunda-n tină
și în sălcii plângătoare
și în gânduri trecătoare
tocmai sus în dor de apă
unde sufletele
În gara tristă dintre lumi
un pasager întârziat
își strigă dragii lui străbuni
plecați din viață în alt sat.
Un impiegat cu luntrea sa
se oferi gratis să-l treacă
cu dorul-dor și inima
în
Eu câine de aș fi pe stradă
m-aș gudura timid la lună,
o rază m-ar călca pe coadă
iar balta mi-ar fi soră bună.
Un om, un trecător milos
mergând în grabă către noapte
mi-ar dărui un os
În noapte se deschide cerul
să ne dezvăluie misterul
iubirilor pierdute-n zori
în ascunziș de reci culori.
Și-ncet coboară cu fiori
învăluite-n dalbe flori
crăiese mândre, minunate:
sunt
Clipele se-mping nebune
în ce pot și nu pot spune
despre-un ciob de fericire
ce-i o simplă născocire.
Clipele ne trec agale
peste zilele banale,
peste doruri, peste gând
viața noastră
Îmi ninge noapte pe cuvânt,
îmi plouă stele într-un cânt,
îmi este chin în dimineață
iar lacrima mă strigă-n ceață
când rătăcită sunt în dor
și-mi caut viața într-un nor.
Îmi strig
Subțiratică, cicoarea
a-mbrăcat cu-albastru zarea,
dând binețe tuturor,
odihnind lângă izvor.
Dar deodată se opri,
cu uimire, când zări
macul roșu, zvelt, înalt,
poposit pe plaiul
Mi-amintesc, cum într-o vară,
mă gândeam, așa,-ntr-o doară,
cum ar fi să fie oare
eu, ființă, într-o floare?!
N-am sfârșit bine de zis
trupul strâns mi-a fost cuprins
într-o frunză verde,
Te simt venind din întuneric
cu flori, cu stele-n cer de vară,
mă prinzi în brațe și sfielnic
îmi mângâi clipa solitară.
Mă-mbii în iarba cu idile,
mă lași uitată
E cerul îmbrăcat cu nori,
în parc se tânguie copacii
de vântul aspru ce în zori
și-a scuturat pe gând, bocancii.
Turbată se aruncă-n timp
o ploaie rece ca de gheață,
omoară flori în
Pe data de 05 iunie a.c., orele 18 a avut loc la Ateneul Tătărași din Iași o triplă lansare de carte sub egida ASOCIAÞIEI UNIVERSUL PRIETENIEI.
Au fost lansate cărțile: Vara – Universul
În pădurea –ți mută
azi m-am rătăcit.
Pe-o cărare neștiută
timpul m-a găsit.
Eram tristă, te-am pierdut
într-un depărtat trecut.
Umbre moi mă-nvăluie,
liniștea se mlădie,
cerul e
Sunt pasăre cu suflet călător...
Din lumea mea eu trec ușor
în lumea ta ce mă-nfioară
cu mângâieri seară de seară.
Dar toate sunt doar amăgire
iar zborul meu fără oprire
e-atras de lacrima
Noaptea își lasă vălul de stele
peste pădure, peste pământ;
un suflet stingher se-agață de ele
trăgând cu durere un aspru cuvânt.
Fâșii de-ntuneric se-ncurcă în dor
strivind nemilos un vis
Mi-s lacrimile poezie,
culori de triste amintiri
ce-au fost cândva o fantezie
în albe nopți de-adânci trăiri.
Un verde strop de fericire
s-a rătăcit în zori hai-hui
sfârșindu-se cu-a lui
La braț cu timpul visăm nemurirea,
uitând de toate ne pierdem iubirea.
Cu vorba și dorul ne-ntrecem, fugim,
atrași de-o himeră și... îmbătrânim.
La braț cu timpul ne scurgem prin
Chemarea-ți urmez fascinată
de lumea ce tu mi-o oferi;
minuni vom trăi laolaltă
în albe și sfinte cântări.
În visul iubirii să ardă
flăcări ascunse în noi,
pașii ne poarte îndată
în
Pe drum de stele m-am oprit
privindu-ți rătăcirea
prin vis și dor, nestingherit,
pentru-a găsi iubirea.
Te văd pe cale așteptând
un soare să răsară.
Încet, te urmărește-n gînd
un murmur
Îmi ești visarea din privire
când luna se ascunde-n dor,
îți sunt clipa de iubire
pierdută seara la izvor.
Îmi ești chemarea dimineața
când zorii tremură și plâng,
îți sunt răcoarea ce dă
Zâmbesc în durere...
și vântu-a văzut!
M-aruncă-n pustie,
mă-nhață tăcut,
mă zgâlțâie-n furie,
îmi urlă-n spinare,
mă sfârtecă rece
cu timpul ce trece
și vorba ce moare...
...măreț se