Poezie
Întuneric
1 min lectură·
Mediu
Noaptea își lasă vălul de stele
peste pădure, peste pământ;
un suflet stingher se-agață de ele
trăgând cu durere un aspru cuvânt.
Fâșii de-ntuneric se-ncurcă în dor
strivind nemilos un vis răzvrătit
ce urlă cu jale în negru decor
la luna ascunsă în ochiu-adormit.
Din neguri de vreme apare răstit
spirala iubirii de moarte,
planetele-stele pe căi, la zenit,
se-nvârt în chemare de șoapte.
Și totul dispare în golul imens
și nimeni nu știe cât va dura
somnul refacerii în univers
pentru ca viața să-nsemne ceva.
Panciu, 25 februarie 2009
001.452
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 90
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Mariana Rogoz Stratulat. “Întuneric.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mariana-rogoz-stratulat/poezie/1839808/intunericComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.