Poezie
O umbră
1 min lectură·
Mediu
Lumina rece coboară pe gând,
fiori de tristețe mă-nlănțuie vag
tainic îmi trec prin seară, pe rând,
cuvintele tale lăsate pe prag.
Te-aud șoptindu-mi ușor la ureche
poveștile nopții ce toate se pierd
în zorile albe venite pereche ,
dar ele sunt moarte în timpul inert.
O pală de vânt se zbate crispat,
îmi tremură lacrima într-un suspin,
încet, obosit m-apropii de pat
să mângâi o umbră, durerea s-alin.
Lumina se stinge și geme de dor,
în camera rece mă trece-un fior,
un chip mă privește din negrul decor…
Uitate sunt toate… Și clipele mor!
Panciu, 26 ianuarie 2009
023.222
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 99
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Mariana Rogoz Stratulat. “O umbră.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mariana-rogoz-stratulat/poezie/1833428/o-umbraComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MS Mulțumesc pentru sugestie1 E interesantă propunerea ta. Voi încerca să modific.
0
Îmi permit să fac numai la doua sftrofe varianta mea, iar la a treia poate încerci să schimbi ținând cont de numărul de silabe.
Lumina, coboară rece pe gând,
fiori de tristețe mă-nlănțuie vag
si tainic îmi trec prin seară, pe rând
cuvintele tale lăsate pe prag.
Șoptindu-mi, te-aud ușor la ureche,
poveștile nopții, ce toate se pierd
în zorile albe, venite pereche,
dar ele sunt moarte, in timpul inert.