Poezie

Strigăt în noapte

1 min lectură·8 mai 2009

Mediu

Zâmbesc în durere...

și vântu-a văzut!

M-aruncă-n pustie,

mă-nhață tăcut,

mă zgâlțâie-n furie,

îmi urlă-n spinare,

mă sfârtecă rece

cu timpul ce trece

și vorba ce moare...

...măreț se ridică

și-mi șuieră crunt!

Degeaba îi spun

că m-am prefăcut!...

Îmi pune piciorul pe suflet

și-apasă, și doare,

îmi scârțâie-un ochi

pe-o frunză de deal,

apa se cântă

în marș funerar

ce curge spre munte,

spre vârf, tot mai sus,

acolo în piatră

și-n vieți care nu-s...

...e numai strigare

de-un vechi ajutor

și nimeni n-aude

și iubirile mor...

...mă latră un câine

rânjind de pe ram...

...sunt singură-n noapte

e-o noapte-catran!

-Lumină! Lumină!

Strig stins, chinuit...

...dar lumina din suflet

chircită și surdă,

n-a auzit!

Panciu, 13 octombrie 2008

001.578

Mariana Rogoz Stratulat. “Strigăt în noapte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mariana-rogoz-stratulat/poezie/1835880/strigat-in-noapte

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.