Mariana Rogoz Stratulat

Mi-ascult tăcerea în singurătate și mă-nfășor cu liniștea din ea, îmi pierd iubirea pe-nserate iar cerul mă cuprinde într-o stea. Îmi chem uitarea dintr-un viitor pe care îl descopăr în

Privirile mele te caută, te doresc, buzele mele te sărută, te rostesc.... Þi-am lăsat în gând, culoarea iubirii, albul plăpând al penelor mele pierdute, risipite de tine pe

În lumea ta le știi pe toate și zbateri și dureri și fericiri, iar visele din lumi îndepărtate dispar în nor, în apa din izvor, în gândul trecător. Te chem în lumea mea, în visul

La început a fost iertarea pe care am uitat-o la margine de viață. M-am răzvrătit în doruri și în chemări străbune plângând cu stele fericirea. Am dăruit popasuri de iubire în port

Tu, dragul meu, m-ai chemat să ascult păsări în cântecul tău, să-ți sărut dorul și liniștea din vis. Cântecul tău spre cer mă înalță, pășesc pe o stea. Inima mea îți lasă un sărut

Sunt muzica din tine, sunt fir de viață și zbor neliniștit până la tine în cuvânt unde m-am cuibărit să-mi caut sufletul pierdut, odată, pe-o frunză, pe-o zbatere de vânt. Acum mă chemi

Prima culoare În lacrima mea stingheră, de seară, s-a întâmplat ceva tainic și ciudat. Universul imens și-a aruncat năvalnic, pe cântec de vioară, bogăția

E vinovăție ? Din palma primăverii iau o floare albă și un cânt ce-n taina vieții căutau iubirea-n colorat veșmânt. Le-așez cu grijă în cuvânt șoptindu-le de-o profeție: de-a fi eternul

Mugurii Pe creanga îndreptată spre lumină, cuminți, stau mugurii verzui visând la clipa magică când în grădină vor exploda-n culori dansând. Din ghemotocul moale, căptușit cu dor de

Suflet singur M-am încurcat în vise și în oameni sperând să fiu lumină pentru semeni sau pentru mine zborul tânăr, nesfârșit spre zări albastre, departe-n infinit! M-am

Tăcerea Tăcerea nu e întrebare pierdută-n cele patru vânturi, nu este-o simplă întâmplare; ea s-a născut din vers și cânturi. Tăcerea e un gând ce doare când strigi lumina ce se

Părinții Părinții sunt suspin și dor, sunt lacrima de bucurie, părinții mă înalță-n zbor, credință-mi sunt și poezie. M-au învățat să fiu cântare, mi-au dăruit razele-n zori să-mi

Din esențe Din esențe-am apărut și ne întoarcem în esențe. Sentința lumii ne-a durut că suntem doar simple prezențe. Ne adăpăm cu seva nouă a anotimpului sprințar, sorbim apoi o clipă,

Departe de voi Departe de voi și totuși aproape cu gândul, cu versul, cu dorul voi fi, cu calde săruturi pe-nchisele pleoape când somnul de noapte vă va odihni. Și-n timpul acela, puțin

Nu m-aștepta... Nu m-aștepta să vin la tine! Mai bine caută-mă-n nori! Voi fi chiar ploaia cu suspine sau poate lacrima din zori. Nu m-aștepta pe drum de țară să îți apar așa cum

Un fulg de nea De undeva din depărtare un fulg de nea s-a rătăcit în lumea asta trecătoare în care clipa s-a topit. L-am prins în palmă și stingher s-a cuibărit grăbit să-mi spună că viața

Dragoste de ai... Un strop de dragoste de ai ți-e sufletul înmiresmat de dor senin și gând curat, și florile îți râd în rai. Te-nchini la dragoste pios, o mângâi cu credință-n

Esențe Esențele-s chemarea spre mister, ne-atrag cu blânda, frumusețea lor din negru, singuraticul ungher în care ne-am ascuns străvechiul dor. Pășim sfioși cu temere în gând să nu rănim

Vis de primăvară Visul meu de primăvară într-o toamnă a-nverzit, lin a coborât pe seară cu un dor ce m-a-ncălzit. M-a ademenit spre vară cu chemări de ciocârlii, stelele îmi

Doar în vis.... Ai dansat cu mine-o noapte, strâns la piept tu m-ai ținut, m-ai învăluit cu șoapte și în vise ne-am pierdut. Clipa ține-o veșnicie, aud sunet