Rătăcire

curată, clară, cursivă. Cuvintele sînt mînuite corect, poetic. Ceea ce îi lipsește e inovația, noutatea. Am citit și mi-a plăcut.
LIM.

Mulțumesc pentru aprecieri, dar...
...eu consider că poezia ca poezie nu înseamnă neapărat inovație. Poezia este trăire, implicare, dăruire, iubire, durere, de fapt toate sentimentele pe care le simțim noi oamenii. Și ele vin din interiorul nostru, din felul cum percem viața și moartea. Inovația e ceva din afară, studiat și căutat.
Probabil că dacă nu-mi voi schimba stilul și voi continua să creez poezie clasică, doamnele și domnii din conducerea site-ului (adepți ai noului curent)mă vor condamna să veșnicesc la Atelier.

Continuare la răspunsul de mai sus.

Oricât de \"curată, clară, cursivă\" ar fi poezia mea. Oricât de \"corect, poetic\" ar fi \"mânuite cuvintele\".
Oricum, tot veșnicie se cheamă! Nu?

important e să scrieți, acest cenaclu literar promovează un anumit stil. E un stil bun, de viitor. Asta nu înseamnă că poezia clasică nu e apreciată. Am zis inovație în sensul de noutate. Eu mă bucur cînd găsesc idei noi, ce nu au fost folosite de alții. Dar, uneori, gîndurile se intersectează. Poate nimic nu e original. Sîntem 6 miliarde de oameni. Uneori gîndeim la fel cel puțin doi dintre noi.
LIM.

Am venit pe agonia - Casa Literaturii, poeziei și culturii (atractivă denumire), nicidecum un \"cenaclu literar care promovează un anumit stil\" - din dorința de a descoperi frumosul din cuvânt exprimat și în alt spațiu (virtual). Am crezut - sfântă naivitate! - că aici nu există rugină care să roadă, să distrugă (poate e prea dur spus)- aș sugera visuri dar mi se pare pretențios, chiar patetic - așa că optez pentru încrederea în adevăr.
Întrucât nu doresc să intru în polemică pe această temă, cu nimeni, concluzionez că poeziei, indiferent de haina pe care o îmbracă, trebuie să i se dea dreptul de a zbura.

domnule LIM