dinspre margine spre adânc și durere. noua acceptare a perspectivei

cadem cu gandul la El.Unii cad intr-o ureche si cred ca spun ceva . Tu cazi cu fruntea prietene si chiar cu inima. Pe piatra aia din care ti s-a prelins in campia ta numele, se sfarma multi genunchi care refuza caderea in sus.
trebuie sa te citim atent si alaturi de forma canonica pentru a nu te pre-judeca.

poezie deasa, ca o padure langa ape, ce isi asteapta cerbul sa o bea.


tot din a prieteniei zodie, VS.

un text cu idei apocaliptice, unde m am pierdut ca o cireasa pe tortu madonei. si pana m am tridimensionat, regasindu mi se, m am retinut sa nu mi dau in cap cu poșeta ș am zis mai mult catre mine:
pana mea!

o privire in poezie ca in pantecul mamei este poemul... nasteri, impliniri si caderi! gandul poetului atat de neputicios dar care imprima vointa, dorul de a ne intrupa in cuvant mereu altfel, mereu cu acea tinerete dezinvolta careia nu-i putem alatura margini:

nu-mi place că apelez la cuvinte comune care nu spun prea multe
sesizez o nouă schimbare...

mă îndrept spre cel din centru caut ceva toate lucrurile din jur sunt
acolo unde trebuie să fie la fel și oamenii care strigă ceva
unii sunt de-a dreptul furioși alții tăcuți iar eu îi privesc de sus\"


ehei, batrane!
un poem care tulbura si stie ca acolo in acel con de neputinta se naste poemul
... ei, este prea mult de spus... nu, nu de descifrat! poetul nu este cel care incifreaza este cel care descifreaza, se daruieste total!
acest poem amplu isi retraieste darnic inaltarea! l-am trait deplin si rostit in mine cu rautatea de a ma pricepe prin el

un gand bun!

Ps

imi amintesc un cuvant noichian care m-a baintuit o vreme: dracul locuieste intotdeauna pe coaste dar intotdeauna il gasim in mijlocul lucrurilor!


a mi se ierta eventualele \"tipe\"... lipsa!

un text foarte supra in irealismul lui exofantastic si sublimbic. planurile narative incarcate de lirism se intretaie in alfa si omega, pana la regasirea Intaiului, spune poetul: \"acesta a fost ordinul\", oricine stie ca Ordinul e sfant si auzirea de aratari care se arata e suprema voce care te poate calauzi in aceste vremuri de restriste si prigonire.

sase, zic, si raul se tupileaza lasandu-si sangele sa infloreasca in tufisul sacru si rezervat al binelui.

Văd aici o pendulare a gândului între mai multe dimensiuni. Acest lucru mi se pare că se întâmplă în aceeași secvență poetico-narativă, încât e mai greu să analizezi printr-o privire a ansamblului mesajul textului, poate numi printr-un eseu. De fapt, poemul capătă, și nu numai aici, în creația lui P. Plopeanu și o factură eseistică, dublată (sau triplată, mai bine zis) de narativitate și lirism.

Fără a neglija întregul, m-am oprit la versurile: \"ceea ce am descris până acum nu se poate numi decât pregătirea întregului pentru emoția părții/
aceste cuvinte îmi vin și pe limbă după ce s-au închegat în creier\", nu numai pentru că îmi regăsesc acolo și propriile mele gânduri, ci și pentru a spune că mi se pare că mi se pare, din unghiul meu, nepotrivită în context formularea \"mi s-au închegat în creier\". Dar poate că trebuie să modific unghiul de percepție. Cred că voi avea nevoie de un timp mai mare pentru a diseca bogăția de sensuri a textului.

Citesc cu interes textele dvs..
(Desi nu prea comentez)

Aici m-a impresionat mult (si m-a provocat) formularea poetica:
\"oare când am strigat eli eli lama sabactani am pierdut sau am regăsit treimea\".

E un lucru la care mai meditez, inca nu am certitudinea existentei unui singur raspuns.

dreapta-stânga jos-sus înainte înapoi, oricum, de unde as lua acest text, ma duce cu gandul la meditatie, asa ca imi pun mainile in solduri, ca un fel de relaxare, si, mai iau inca o data de la capat acest poem minunat...


Cu stima,
Radun.

domnule petrache,

un extemporal greu pentru noi cei veșnic grăbiți. sensurile sunt multiple.
aici nu se poate comenta ci doar pătrunde în profunzimea cuvântului și apoi o răsucire spre dreapta și-napoi în intersecția existenței

poemul e dens ca de altfel și trăirea, supremă...

dar fac un rond al privirilor în interiorul și deasupra lucrurilor
după care mă afund în gândire pentru a căuta unghiul din care să privesc profunzimea

cu prietenie,
teodor dume,

Vali,
orice cădere acceptată este de fapt o înălțare și orice înălțare este o sclipire a icoanei veșnice din noi, aceea care ne cuprinde în brațele ei aflați în cădere.
Cu prietenie aceeași

Dorin,
mă bântuie și pe mine idei apocaliptice, mă cutreieră și îmi încearcă rezistența la banal și spun, decât el mai bine ea!
și pana mea!
Cu stimă

Dorian,
mă bucură \"intruziunea\" ta puternică în acest pântec, poemul, care naște, înalță și sublimează. Identitatea ta specifică oferă o adâncire a specificității poemului, îl transformă în acel ceva dincolo de care eu pot spune: eu am scris așa ceva? Nu, nu cred, Dorian l-a creat!
Cu multă prietenie

Claudia,
alfa și omega gândirii tale a surprins alfa și omega poemului meu, sigur amândoi și toți cei care suntem sclavii poeziei, avem în noi și suficientă conștiință pentru a ne reflecta ce scriem în ceilalți și suficient sublim în care să ne proiectăm și suficient transcendent la care să ne raportăm. Mulțumesc pentru ceea ce simți!
Cu prietenie

George,
cuvintele tale sunt acelea ale unui gânditor puternic, pe care substanțele de suprafață îl lasă rece, dar care caută în schimb esențele, sub orice formă s-ar găsi ele. Sunt prins de multele mâini pe care încerc să le țin ascunse și sunt îndemnat, odată așezat la masa de scris, să le înțeleg pe toate și le ofer la toate o parte din mine cel care este dincolo de zi! Mă citești foarte bine, din toate unghiurile, mulțumesc!
Cu prietenie

Elia,
mulțumesc mai întâi pentru dezvăluirea făcută, cât despre meditația la anumite sensuri dezvăluite de poemul meu, eu încă nu m-am hotărât să-mi spun: \"da, l-am încheiat\" și să-mi văd de alte treburi! Consider că orice creație, îmbogățită prin cuvintele celor care văd în ea multiple sensuri și semnificații, se transformă în altceva, iar datoria celui care a născut-o este să gândească în continuare la ea! Tu m-ai determinat să fac acest lucru.
Cu stimă desosebită

Radun,
cuvintele tale sunt minunate și m-au bucurat nespus și știu că fiecare din noi își pune din când în când mâinile în șolduri și cere poeziei să-l facă fericit dincolo de această zi.
Cu stimă multă

Teodor,
ca întotdeauna prietenii știu toate simțirile celorlați și găsesc o veșnică plăcere poetică și spirituală în fiecare literă, silabă, vorbă și vers. E o căutare reciprocă și o găsire reciprocă. N-am putut să mă ascund nici de data aceasta și-ți mulțumesc
Cu prietenie deosebită

PP