Vad Guzun

... dormitorul și-a pus uniforma de locotenent, sunt prima ființă pe care o găsesc acasă/și ultima pe care o văd înainte să plec, El care făcuse din ceruri o carte de vizită, oamenii care și-au uitat momentul de reculegere în peșteră - un amalgam de teme, de la cotidian la divinitate, din dormitor la stelele din ziua in amiaza mare, gânduri... interesant. V.G.

”temnița în forma de femeie/îți stă în drum/strivește soarele înfipt în lacrima ei” - miezul poemului vine în completarea titlului care în sine este sugestiv, frumos. V.G.

Aveți dreptate - în căutarea remediului pentru convertirea în intangibil, autorul, deși ”strivit” de inspirație, a preferat reflecția lirismului ... Marcat de infirmitatea sinelui, într-o tentativă de convertire în intangibil vis, s-ar putea să-i fi păsat prea mult de dimensiunile uzate...
Vă mulțumesc pentru radiografie, voi ține cont. Onorat, V.G.

O poezie-sentință. Judecătorul-profet ia act de ceea ce urmează să ni se întâmple celor care vom ucide o rață și pronunță verdictul: arma crimei să fie purtată în inimă, cu toate consecințele ce decurg din prezența unui corp străin într-un corp pe care-l așteaptă gropile din obraji. Zâmbetul neobservat al fătului ține loc de ultimul cuvânt și anticipează resemnarea în fața imaginii sale otrăvite. Trecut de etapa copilăriei, agresorul va putea fi încarcerat și va constata că ”cea mai lungă telenovelă e totuși mai scurtă decât o viață de om”, va avea tot timpul din lume să povesteacă despre primul său ah și despre al nouălea of. Resemnarea este prețul care-l convinge pe judecător să amâne executarea pedepsei maxime.
Frumos, obiectiv, ții cont de toate circumstanțele, iar ultimul rând te califică pentru titlul de poet-magistrat. Cu plăcerea cititului, V.G.

...Poemul este mai curând greu, decât greoi. Nici nu poate fi altfel cu un munte de piatră brutală, cu un zid nesfârșit, cu ciocârlii de beton, cu flori de asfalt, cu un cuib de ciment... sunt elemente din jurul celor care (ne) purtăm existența prin aglomerațiile urbane și suntem nevoiți să o spălăm cu ”leșia progresului”. Un poem-reportaj în care murmurul rufelor domesticite anticipează o lume în care pare să nu mai fie nevoie de dragoste, o oglindă în care încap totuși florile vânzătorului de smoală.
ps - opinie ce poate sa nu fie luată în seamă: as elimina ”bunatate”: în jur nici poveste să fie nevoie de dragoste, sporovăială/ blândețe ori pace. Sumbru, frumos! V.G.

... pot fi ianuarie desenând/edificii de strălucire tăcută și rece/pot fi pădurea în care te pierzi/și nu pădurea în care țipă pădurile lumii/pot fi conturul hărții sau rătăcirea... este partea finală a unui poem-mărturisire care impresionează prin bogăția expresiilor, prin determinarea autorului în a convinge că profunzimea trăirii se regăsește în ceea ce a fost, dar mai ales în ceea ce poate (va) fi. Felicitări! V.G.

Titlul intradevar este sugestiv, te indeamnă sa cobori in text, prefer insa finalul: bataile defilează în oglinda tristeții/mastile voastre mă mușcă de față/sufletul își cauta cetate și scut...
Vine ca o continuare firească a unor stări de fapt ce se regăsesc în formule profunde precum: realitatea fierbe pană te-apasă/mătura scutură fărâme de gând/steaua se-mbracă de sărbătoare/caracatița zvârle flori tuturor/bătăliile defilează-n oglinda tristeții.
O poezie care zgârâie, plăcut. Cu admirație, V.G.

O lecție actuală. Ar putea dobândi valențe de studiu prin dezvoltarea ideilor și inserarea notelor bibliografice. O incursiune utilă în latinitatea care se regaseste in diversitate de cateva milenii. Aspectele comparative îmbogățesc textul.
În ceea ce privește faptul că imperiul țarist/sovietic nu a reușit să sublimeze limba teritoriilor asiatice, permiteti-mi să nu fiu de acord. Au dispărut popoare întregi, cu tot cu limbă în această perioadă.
Partea legată de retușuri, formă, este mai puțin importantă. Valoarea derivă din consistența și justețea conceptului.

Ai dreptate, mcm. Multumesc pentru comentariu. Am recitit si am extirpat surplusul.

Multumesc pentru vizita. Mă bucur că ti-au placut rândurile pe care eu in extremis le încadrez în categoria versurilor. Accept observațiile.