Va ucide o rață

O incursiune în timp de la starea de făt la cea de bătrân, trecând prin toate stadiile: copilăria cu neastâmpărul ei specific

Copilul va avea gropițe în obraji.
Va arunca o piatră la întâmplare
și va ucide o rață.
Va învăța că mac-mac
îl înghite în apa tulbure
pe oac-oac.

adolescența pierdută de care-și aduce aminte abia la vremea nepoților

Le va povesti episodul
despre primul său ah!
și despre al nouălea of!
din al nouălea cer.

maturitatea inerentă

Va purta mereu o piatră pe inimă
iar în floarea vârstei
vezica biliară i se va umple cu pietricele.
Va uita că la umbra eclipsei
a văzut nunta pisicilor.


apoi resemnarea vârstei de care privești în urmă spre toate ce au trecut

Se va resemna în fața imaginii sale otrăvite
de argintul viu al oglinzii.
Își va pipăi
gropile din obraji
gândindu-se la moartea unei mutre
sub bolta viselor festive.

Firescul punctat pe fiecare vers! Felicitări!

M-am bucurat să văd aici o descifrare atât de atentă a textului. Cât despre firescul versurilor, îl obțin când sunt cu adevărat inspirată.
Mari mulțumiri pentru comentariu!
O vară cât mai frumoasă, tama

resemnarea?... copilul murind...printr-un poem ce curge...firesc(?)...

pentru tine, tama!


cu drag,
ioana matei

Ioana, ești una dintre prezențele cele mai active de pe agonia!
Mulțumesc că ai trecut și pe la mine.
Multă poezie în continuare,
cu drag, tama

Mi-a placut jocul asta si candoare mai ales din prima parte. Eu as fi lasat prima varianta de titlu.

tama,
un poem sensibil, curat în care cuvintele confirmă originea sentimentului.
și îmi place naturalețea și frumusețea rostirii de aici cu care ai reușit să rostuiești un întreg

*Va purta mereu o piatră pe inimă
iar în floarea vârstei
vezica biliară i se va umple cu pietricele.
Va uita că la umbra eclipsei
a văzut nunta pisicilor.

Nepoților le va spune
că cea mai lungă telenovelă*
e totuși mai scurtă decât o viață de om.*

citit cu plăcere

stimă și considerație,
teodor dume,

O poezie-sentință. Judecătorul-profet ia act de ceea ce urmează să ni se întâmple celor care vom ucide o rață și pronunță verdictul: arma crimei să fie purtată în inimă, cu toate consecințele ce decurg din prezența unui corp străin într-un corp pe care-l așteaptă gropile din obraji. Zâmbetul neobservat al fătului ține loc de ultimul cuvânt și anticipează resemnarea în fața imaginii sale otrăvite. Trecut de etapa copilăriei, agresorul va putea fi încarcerat și va constata că ”cea mai lungă telenovelă e totuși mai scurtă decât o viață de om”, va avea tot timpul din lume să povesteacă despre primul său ah și despre al nouălea of. Resemnarea este prețul care-l convinge pe judecător să amâne executarea pedepsei maxime.
Frumos, obiectiv, ții cont de toate circumstanțele, iar ultimul rând te califică pentru titlul de poet-magistrat. Cu plăcerea cititului, V.G.

Multumesc mult, Emilian, pentru cuvinte. As vrea sa te intreb la care titlu te referi? Ai putea oare sa-mi raspunzi?

Multă poezie în continuare!!
Cu prețuire, tama

Prima data era \"cea mai lunga televonela din lume\", apoi \"Mac-mac il inghite oe oac-oac. :)

Te rog, Emilian, spune-mi care din toate aceste titluri îți pare bun?

Mă bucur că ești pe undeva pe-aici și atât de acum.
Mai aștept, cu emoție,
tama

Eu ziceam de telenovela ca in momentul in care am deschis textul si am ajuns la strofa a doua mi se parea o parodie faina pentru telenovele. Iar la final, am strimbat putin la vise festive, dar depinde gusturi.

Mulțumesc mult! O să schimb. Care telenovelă îți place cel mai mult? Regina?
Să trăim și să mai scriem.

despre viata. Nu ma apuc de disecat... la mac mac si oac oac am inceput sa rad. Vocea imi pare mai degraba a unei femei decat a unei poetese. Poate sunt paranoic... dar observ specificul feminin moldovenesc :)... cumva, ancorat in realitate cu un simt matern ce tinde mai mult spre material decat spre spiritual.

Gherman, nu am înțeles dacă e de bine sau de rău că vezi aici specific basarabean, îndreptat mai mult spre material decât spre spiritual. Adică noi suntem niște pușlamale materialiste ori niște criminali care ucidem rațe? Dacă mi-ați lămuri ce ați avut în vedere, aș sta mai liniștită pe scaun în fața calculatorului. Dar probabil o să rămân fără răspuns.
Oricum, bucuroasă de trecere, ne mai citim, cu stimă, tama

Am impresia că aveți o deschidere fantastică spre versurile de pe aici, îmi plac poeții activi, care nu citesc doar, sau nu trec zburând peste poeme, ci mai spun ce părere au despre ele.
Vă mulțumesc mult și o să vă mai ascult vocile, dacă se vor auzi.
Cu simpatie, tama