Semne

\"să fie oare inocența pierdută la început
ori semnul care trebuie pus la sfârșit...\"
trebuie gandit,disecat...
retoric: oare inocența ar mai avea valoarea-parfumul stiut, de nu s-ar pierde?
in atata \"noapte multă noapte..ce ...crește mereu\", se mai vede semnul sfarsitului?
multumiri pt. intrebari, cu respect, Di

diana,
încântat de trecerea ta.
mulțumesc mult. ești un oaspete drag

cu prietenie,
teodor dume,

inceputul mi-a dat senzatia unui haiku. e ceva din peisajul trasat din cateva tuse, in care cititorul e invitat sa se adanceasca atat cat doreste.
apoi versurile cu care mi-am intitulat commul. oofff, sunt si simple si adevarate. si bantuie.
doar partea cu pierderea inocentei mi se pare un picutz cliseistica, dar nu intr-atat incat sa tulbure poemul. mai ales ca ultimul vers e in ton cu atmosfera.

At

andrei,
chiar că-mi era dor de trecerea ta și punctarea atentă pe care o faci mereu.
ochiul tău vede și dincolo de cuvânt.
și asata mă bucvură mult. chiar mă gândeam de ce ești atît de tăcut în ultimul timp.

offf...clișeee...și iar clișeeee...
sunt prietene dragă cuvinte dragi nouă tuturor și evident nu le putem da altă întrebuințare. acele cuvinte des uzitate, numite clișee pot naște începuturi dacă ele sunt folosite acolo unde trebuie.
...și totuși un model de clișeu este iubirea prietene.
chiar și ea, care ar trebui simțită diferit, a devenit un drum comun.

te mai aștept, prietene
și mulțumesc mult

cu sinceritate,
teodor dume,

vers nu îmi sună bine. Aș zice:\"să fie inocența pierdută la început
ori semnul pus la sfârșitului...\", sau ceva de genul. Se poate și fără ultimele două versuri. Restul poemului curge firesc, ideea păsării negre, golul sufletului...
Cu stimă, LIM.

...sfîrșitului, fără la.

LIM,
mulțumesc pentru trecere și semn. o să mă gândesc la propunerea ta.
da, fără ultimele două versuri

cu prietenie,
teodor dume,

Teodor,
scrptural, descriptiv, in trepte. un peisaj cu semne. succes!

n.b.sunt gol pe dinăuntru și
mi-e frig aud depărtarea
cum se sparge de margini
și nu pot face nimic
doar privesc aproape tăcut
și trec mai departe...

cu prietenie,

domnule petruț,
o vizită care îmi face plăcere
mulțumesc pentru trecere și semn. vă mai aștept

stimă și considerație,
teodor dume,