era o zi de marți

exprimare expresiva ,fain,,,te intreb eu:de ce iti place fructul oprit,pacatul?vrei sa pui viata deoparte sa incepi ceva nou?sederea o faci dar trebuie sa existe un departe al nostru...adica e bine sa existe spatii in acest impreuna al vostru,,,pentru ca vanturile cerurilor sa poata dansa printre voi...
stejarul si chiparosul nu cresc unul in umbra celuilalt!spunea intr-un vers C.Gibran

liviu,
mulțumesc pentru prima ta oprire aici la mine.
da, o pun deoparte pentru că e un decupaj din chipul mamei.
da, liviu, da există spații dar fără legături între ele (că despre asta e vorba) ele nu există...

mulțumesc mult,
cu prietenie,
teodor dume,

Eu am fost adus la lumină într-o amiază de joi, mulți în multe zile s-au luptat să mă țină în viață De aceea fiecare zi în care deschid ochii mi-e dragă, dăruită mie de Domnul și de mama.
Farmecul poeziei tale constă în sinceritate dar să pătrund dincolo de zidurile acestui poem, aparent simplu, este mai greu. Ai trecut dincolo.

Doru Emanuel

doruleț,
fiecare are o zi a lui, dăruită de dumnezeu și administrată de mama care și-a decupat chipul pentru a exista prin noi.

ai intuit bine starea acestui mic poem și chiar ai pătruns în adâncul cuvântului.
ceea ce se întâmplă dincolo de toate doar Dumnezeu știe. noi doar ne dăm cu presupusul.

mulțumesc, prietene

sărbători luminoase și pline de căldură sufletească!

cu drag,
teo

Plăcut text, nostalgie în prag de iarnă, meditație asupra timpului trecut.
tincuța

mulțumesc, tincuța
da, e timpul să ne aducem aminte de trecut. fără de el noi nici c-am exista...

sărbători fericite!
teodor dume,

si revine frumos. Cu aceleasi poeme ale trecerii. Dar ce e viata daca nu o trecere? Doar ca nu toti o constientizam asa de profund cum o face Teodor. Domnule Dume, chiar daca unii s-au aratat plictisiti de aceste treceri, eu descopar de fiecare data ceva nou, ceva neatins. Si cred ca ar mai fi multe de spus. Intr-o viata de om se aduna stigatele ce vor sa iasa.
Cu prietenie, LIM.

da,LIM
într-o viață de om adunăm strigăte. ele sunt ale singurătății, durerii și disperării. doar asta suntem într-o trecere...
și eviden fiecare scriere e un strigăt, poate uneori mut...

mulțumesc de semn și constatare.

cu prietenie,
teodor dume,

Din sufletul tau uneori sculptez aer pentru inaintare...
Sarbatori fericite!
Ioana

ioana,
mi-ai lăsat aici o firimitură de poem
mulțumesc mult

sărbători fericte!
teodor dume,

teodor dume, \"dependența de mine e o impresie falsă \"

aceste versuri vibrează în legăturile zilei de marți, unde autorul mărturisește: \"iubesc... ziua în care m-a născut mama\". este un text împlinit prin pipăirea sîngelui \"trecut prin venele fiului plecat dincolo\", acel \"dincolo\" semnificînd un spațiu înalt și profund, cum se întîmplă a fi poezia semnată de teodor dume. acel \"dincolo\" este, deasemenea, un spațiu izolat de ochii noștri care, prin accesibilitatea poetică a autorului, au sau nu au proprietatea \"șederii\". autorul explică de ce pune deoparte ziua în care s-a născut, ca mai apoi să ne anunțe că nimeni nu l-a întrebat de ce face acest lucru. sau poate teodor dume ne dezvăluiește prin întrebări retorice indiferența semenilor față de dependența eului poetic de sine însuși, catalogînd-o în rîndul aprențelor.

cu sinceră prietenie și simetrică reciprocitate,
ecaterina bargan

da, katy,
ai remarcat cu justețe cele două nuanțe ale textului.
prima se vrea întoarcerea în timp la momentul dăruit de mama, și cred eu că e bine reliefat.
al doilea l-ai simțit doar tu(atent și profesionist) pe acel \"dincolo\" este, deasemenea, un spațiu izolat de ochii noștri care, prin accesibilitatea poetică a autorului, au sau nu au proprietatea șederii\". bine punctat. este un spațiu mult prea intim pentru a fi exteriorizat spre cunoaștere. este un spațiu doar al poetului,un spațiu îngust prin care orice trecere doare...
da, întrebarea de final este retorică

mulțumesc, katy pentru acest comm matur și responsabil. e o plăcere aplecarea asupra analizei făcute de tine.

și iar un mulțumesc,
cu sinceritate,
teodor dume,