Urme pe suflet sau rezămând o lacrimă

Spune, Teo, cum poți comenta astfel de versuri? E atâta sensibilitate, profunzime, emoție și gând, totul cuprins într-o potrivită exprimare lirică. Poezia toată este o reușită.
Totuși evidențiez:

„Poate n-ar trebui să mai
car cimitirul pe tălpi
ziua așa la vedere”

„în urmele cuibărite
pe suflet stau chipuri
strecurate în vene
mă însoțesc
și împart cu mine
singurătatea
și rana”

Doruleț

primele 5 versuri au un impact deosebit, ca si cum ti-ar arunca cineva cu nisip in ochi si nu mai vezi nimic,te opresti sa mai citesti o data. cum spuneam, prima strofa preferta mea.f frumos.
mcm

da, doruleț, în fiecare din noi locuiesc emoția, sensibilitatea și gândul exprimat prin cuvânt și gesturi...numai că unii le exteriorizează iar alții le interiorizează și atunci doare tăcut.
mulțumesc pentru aprecierea ta și mă bucur că ai selectat ce ți-a plăcut, adică esența...

ești binevenit oricând
cu drag,
teo

și semn.cuvântul tău e o împlinre. tocmai cele cinci versuri sunt esențiale. ele îmbracă suferința din aducerea aminte...continuarea e o prelungire a suferinței și căutrărilor fără sens pentru că niciodată nu vom afala de ce se pleacă și nimeni nu se mai reîntoarce.întoarcerea la viață prin o altă naștere e lapidară, chiar dacă murim pentru a ne naște...
nu aduc argumente filozofice.

mă bucur că ai punctat bine.
te mai aștept

cu prietenie,
teodor dume,

ca si pingelele tatalui meu;aceleasi trairi,aceleasi sentimente, regasesc in acest poem, traiesc clipe,uneori, foarte lungi si dureroase, de aceea, nu voi comenta..
poemul tau este ,,trait\'\'...

Cu multa prietenie,
Radun

Teodor, rămâi în preajma cimitirelor, dar poezia ta se ridică spre divinitate! Este plină de sensibilitate și de încărcarea stărilor tale emoționale în adevărate cuvinte poetice. Simt o puternică linie de despărțire între Teodor cel de acum vreo 3-4- luni și cel de acum, linia trasând o trecere într-un registru al sensibilității deosebite. Versuri pline de duioșie, pline de sensuri metafizice și atât de plăcute
Felicitări pentru noua direcție în poezia ta. Sunt alături de tine, dacă mă primești!!
Cu prietenie întotdeauna
PP

după prima strofă am tăcut și mi-am privit mâinile. să văd ce a mai rămas din ele.apoi, am căutat lumina.apoi, am închis ochii cu lacrimi albe.
cu tăcere

mulțumiri de suflet tuturor!

radun gabor,
da, poezia este cea care gâdâle sufletul sau îl întristează. doar el poate defini-comenta-aprecia o stare sau alta.iar atunci când pleacă cineva drag și știi că reîntoarcerea lui este imposibilă devii sadic la argumentele trântite hilar în față. tot așa se întâmplă și cu poezia și mesajul transmis prin câteva cuvinte care uneori este înțeles și alte ori refuzat din necunoașterea stării- trăirii. ori sentimentul desprinderii de cineva drag nu poate fi trăit.
textul de față îmbracă o starea reală, trăită și nu o invocare de sentimente aparente.
mulțumesc pentru cuvintele \"tăcute\". ele spun mult...și te înțeleg.

cu prietenie,
teo

Plpoeanu Petrache,
mulțumesc pentru înțelegere.așa este. sunt un teodor mult mai sensibil pentru că eu am trăit și trăiesc emoția poeziei. nu este o mimică și nici nu caut laude. eu scriu pentru mine și iar pentru mine deși încerc să exteriorizez, prin cuvânt, ceea ce simt.starea din poemul de față este reală. oare câți dintre noi nu ne-am despărțit de cineva drag? eu consider valoare și împlinire emoția care vine din cuvântul simplu. și nu pot să mă caut și să mă regăsesc într-un text al cărui cuvânt nu-l înțeleg.a scrie despre naștere-iubire-moarte, nu necesită folosirea dex-ului
și să revin la commul tău, pentru care îți mulțumesc, confirm că exprimarea mea e una simplă care dă trecere cititorului întru regăsire
te mai aștept

cu prietenie,
teodor dume,

cezara răducu,
trecerea ta nu numai că mă onorează ci și mă umple de bucurie pentru că văd omul din tine.latura sensibilă bucură chiar dacă uneori doare mult mai tare ca la alții...
ai punctat cu mare precizie stările trecute prin umilul meu text. scanarea lor o pot numi ritual.un ritual al desprinderii de suflet...e greu de comentat o trăire care de fapt nici nu-ți aparține, de moment, dar e singura de care nu scapă nimeni.

mulțumesc, cezara!
stimă și considerație,
teodor dume,