ultima dorință a bunicului

Frumoasă dorință, ca un psalm: \"măcar atât cât a să pot aprinde o lumină\" și este cum nu se poate mai potrivită în prag de Înviere.

Sărbători cu lumină!

Ottilia Ardeleanu

frumoasă și sfântă dorința din lăuntrul bunicului... E natural aici și sincer, parcă îl văd, cu buzele \"zgâriate de timp\" șoptind, privind cerul... Un Paște Fericit îți doresc și o lumină să aprinzi unui bunic...
numai bine,
alex

alex,
interpretarea ta vine din suflet. e o bucurie pentru mine.
mulțumesc mult.

cu prietenie,
teodor dume,

***
am citit cu placere. un poem sincer, curat, natural. felicitari!

Sarbatori fericite!

ottilia,
fiecare avem o dorință. doar o dorință...

domnule petruț,
mulțumiri pentru trecere și semn. mă bucur dacă acest text mulțumește și bucură.

paște fericit!

același,
teodor dume,

Poemul către bunic, rostit parcă la pragul bisericii, este și anamneza ultimelor cuvinte ale acestuia. El nu-și dorea decât, ca Hristos în Ghetsimani, să treacă paharul vieții și-al ispitelor de la el, să guste și din liniștea absolută, din care venise pentru calvar. Glasul atât de natural al bunicului, domnule Teodor, este un fel de chintesență a nejudecării și primirii directe ce-l va aștepta la Purusia Mântuitorului.

Cu mulțumiri pentru
bucuria molcomă
a acestui poem...

Sărbători fericite!

domnule dragoș vișan,
onorat de trecere și interpretare. mulțumesc pentru sinceritatea cuvintelor.

aurel,
încântat de trecere și semn.

Paște fericit !

cu sinceritate,
teodor dume,