tot ce vreau.pânâ aici

Un joc între oglinzi paralele, apropiere-depărtare, inima- vama prin care trec sunetele, la nesfârșit.
Cu plăcerea lecturii,
tincuța

poem dintre \"sute de ferestre\" melancolice,aburite cu respiratia iubirii si de rujul muzei inaccesibile,femeia miraj care îti aluneca printre degetele cu care îi construiesti un altar sacru
poem talisman de pastrat la cald în causul palmei ,fierbinte

Iubirea, de fapt rostirea ei - \"un amestec de ruj cu puțină frică\". Reușită trecerea cuvintelor prin ferestre, oglinzi, suflete. \"Cel mai diabolic cuvânt\", singur el are puterea să spargă atât oglinzi cât și depărtări. Poate, de asemenea, să deschidă ferestre... Penultima grupare strofică e super.
numai bine,
alex

\"știu că iluzia se termină aici
ca respirația în camera
cu multe oglinzi\"


mi-a placut poemul tau de dragoste, usor ca o respiratie, cu sensibilitatea care
iti e caracteristica,
fereastra dintre tine si lume prin care trec frici inerente ,
mi-a placut iluzia desi ea nu ar trebui sa se termine in camera cu oglinzi...
si departarea care ar putea fi un vis nou, care sa poata strapunge aceasta taina
prea grea de atatea amintiri...

tincuța,
bine ai revenit la mine în pagină.
da, uneori iubirea e un joc între oglinzi paralele, apropiere-depărtare, cum bine ai remarcat.
mulțumesc mult

angela,
te simțeam aproape și uite c-ai venit. trecerea ta mi-a prilejuit, și-mi prilejuiește bucurie, pentru că vorbele tale vin din suflet.
mulțumesc mult. te mai aștept

cu multă sinceritate,
teodor dume,

Cheia poemului:
\"tot ce vreau acum
e să evit ziua în care
ne vom spune

până aici\" - un șirag de versuri care include toate acele sentimente trăite și nespuse: teama, bătăile de inimă, iluziile.
Și realitatea necruțătoare: fereastra, depărtarea, nesfârșitul.
Toate acestea, într-o armonioasă combinare de figuri de stil.


Ottilia Ardeleanu

alex,
coincidență sau nu, dar chiar în momentul primirii comentariului tău, eu mă aflam în pagina ta și lecturam *nocturnă* am intrat și-n alte texte și pot să confirm fermitatea cu care au fost scrise.

commul tău e benefic pentru mine. și apreciez punctările făcute.
penultima gruparea strofică la care te referi reprezintă cercul de mijloc sau mai bine zis, punctul de referință ...

mulțumesc mult. te mai aștept

multă stimă,
teodor dume,

nuța,
îmi era dor de vizita ta. mulțumesc pentru trecere și punctările atent făcute. ai pătruns în adâncul mesajului și îmi place modul în care ai privit.
te mai aștept

multă stimă,
teodor dume,

da, ottilia,
acela este miezul în care ai intrat și l-ai păstrat în gând.
mulțumesc pentru trecere și aprecieri. te mai aștept.

același,
teodor dume,

Bună ziua, domnule Teodor Dume. V-am citit poezia cu interes, însă trebuie să recunosc că nu mi-a plăcut în întregime. Cu toate acestea aveți versuri memorabile, cum ar fi:

\"știu că iluzia se termină aici
ca respirația în camera
cu multe oglinzi\"

Deși nici măcar construcția aceasta nu îmi aduce o idee lipsită în totalitate de absurd. Înțeleg că poeții au o viziune aparte asupra poeziei și, desigur, au propria filosofie, dar cred, de asemenea, că este necesar de a păstra un minim nivel de rigoritate.

O combinație absolut nepotrivită mi se pare: \"un amestec de ruj cu puțină frică
și câteva bătăi de inimă\". Și anume astfel de momente nu le pot înțelege nicicum, dincolo de stranietățile poeților.

Dar țin să vă bucur prin aprecierea ultimei strofe, care mi se pare cel mai bine închegată, din întregul dumneavoastră poem de dragoste.

Gînduri bune vă las, cum și promisiunea că voi mai reveni pentru lecturi în pagina dumneavoastră.

elena,
sunt bucuros să te știu în pagina mea. mă bucură această trecere care e una constructivă. nu am cum să mă supăr pentru părerea lăsată în pagina mea, pentru că ea vine și justifică gustul pentru poezie și în general diferența de vârstă e un element care nu întotdeauna concordă cu cel al cititorului.
dar sunt nespus de bucuros că ți-ai selectat o părticică la care ai rezonat.

strofa de final ți-a plăcut pentru că deschide sensuri iar tu ai găsit portița prin care să intri în cuvât. dând o altă tentă finalului am creat posibilitatea ca toți cei care îmi calcă pragul să se așeze confortabil și să privească din unghiu de vedere propriu.

te mai aștept.

cu sinceritate,
teodor dume,