A fost odată, dedemult,
Când lumea se privea în ochi
Și berea se vindea la pult
Iar babele făceau deochi...
Era atunci un moș sprințar
Cu un cojoc mițos de oaie,
Făcea la toți copii dar
Și-l
Via a murit în toamna asta,
Nu a mai vrut să aștepte primăvara
Pentru a plânge...
Versurile nebune
Sunt demodate,
Pline de praf
Lipsit de lavete.
Străzile râd între ele
De toți
Dacă tu nu vezi,
Voi încerca să merg pe nori
Cu ochelari de soare roz...
Zâmbetele ude te-au căutat în pat
Cu lumânări topite de așteptare.
Cocoșul vesel a uitat de ce
Dar cântă la apus, e bine
În locul unde hărțile au murit
Nu cred în nori, tu n-ai venit.
Când îndoiala te cuprinde,
Inima ta vine în minte.
Și tot ce ai fi vrut să faci,
E prea vulgar și plin de draci.
Când ochii
Visezi, toți norii te așteaptă,
Eu am plecat să caut flori.
Tu mă aștepți cu brațele deschise,
Iar luna plânge până-n zori...
Nu am venit, tu poți să plângi,
În locul tău nu va fi nimeni.
Soare
Privesc în linie dreaptă
Când ești în fața mea,
Iar timpul nu așteaptă
Să pot să-ți spun ce aș vrea...
Suspinele nu apar
Rămân acolo-n gând,
De multe ori dispar
Ca să te văd râzând.
În
Tu vrei să vezi,
Toți norii au înghețat,
Apele cred în moarte clinică
Iar bufnițele rămân păgâne.
În părul tău eu m-am pierdut
Dar tu nu ai văzut la știri.
Mesajele pot fi sublime
Sau îți pot
O specie de mare importanță,
De obicei nu face face ce ar vrea.
Dar tot trăiește cu o speranță,
Va străluci și steaua ei cândva...
În timpul liber ea trăiește
Din visele prea interzise,
Din
Un loc măreț in care ajungem
Când clopotele bat ultima dată
Nu mai putem deloc să plângem
Nici să spunem mamă sau tată.
Un milion de întrebări
Sunt puse atunci fără rost
În fumul negru
Lumina uită tot aici
Unde întrebările zac în tomberoane.
"În ochii tăi citesc..." era începutul
Cel mai des.
Nu ascultam atunci de nimeni,
Poate doar de glasul tău languros
Ce nu voia să se
În camera mică nu știi ce să crezi,
Inima ta se luptă să-ți spună,
Despre un prinț nebun și caii verzi
Dorința ascunsă după lună...
Cu pași de melc sălbatic te urmez
Am aruncat toate cuvintele
Întrebările din ultima noapte
M-au lăsat fără vise...
Focul știe să asculte poveștile tale
Lăsând în urmă doar cenușa.
De multe ori îmi imaginez că te strig
Într-o lume mută și senină.
Te văd
Noaptea pare că te întreabă:
De ce vrei să fugi de tine?
Te admiră o lume întreagă,
Doar tu știi că nu ți-e bine.
Zâmbetul e mereu la fel
Nu mai crede în nimic,
O fantomă din castel
Are un
În diagonală poți vedea cel mai bine
Doi ochi verzi....
De ce sunt ei uneori albaștri?
Dacă ai ști tot ce vrei
Poate că fructul oprit
Nu ar avea gust iar tu
L-ai arunca.
Dealurile au farmecul
Dacă crezi că nu se poate,
Te invit să decolezi.
Lasă-ți gândurile-n noapte
Și ascultă maidanezi.
Am lumină pentru tine
Și o mare întrebare:
Primul ou, cel de găină,
A fost conceput la
Dacă știi că nu dansezi,
De ce ai tu ochii verzi?
Te intreb de mii de ori
Dar de fapt mă-ntreb pe mine
Vrei să-mi fii soare în zori
Sau vrei "lacrimi și suspine"?
Mă doare gândul deja
Dar mă
N-a fost aici, n-a fost niciunde,
De fapt nu știu nici ce a fost.
O bancă udă, flori mărunte
Și zilele prea lungi de post...
Tu aveai pașii rătăciți,
Petalele stăteau sub ei,
Eu aveam ochii
În cărți albastre te-am descris
Fără să vreau să le dau nume
Dar ai uitat tot ce ți-am scris
Iar cărțile-s pierdute-n lume.
O lume galbenă, cum vezi
Și dulce cum este lămânia,
Urmează-ți calea
Am găsit un cuțit rupt,
Alături de el era o pară.
Deși ai putea spune că nu înțelegi,
Că nimic nu te mai mulțumește
Și că totul te plictisește,
Eu știu.
Ieri ai avut nevoie de aripi
Și nu
Să nu-mi dai vise
Mie-mi place să trăiesc,
Am propriul univers
Chiar și atunci cînd te privesc!
Îți vând emoții fără flori
Tu cauți promoții,
Eu îmi caut capul în nori.
Nu știu să te
Credeam în oameni și-n inele
Te-am cunoscut, făceai curat în stele
Știam ce-ți place, îmi zâmbeai,
Cutia de mistere,
Eu nu mai cred în rai...
Ai refuzat un trandafir la colț de stradă
Și eu
Sinceritate, nu ai mamă,
Mi-e teamă că nici tată n-ai.
Îți place tot ce se destramă
Și n-ai bilet nici în tramvai.
Dac-ai avea un chip în lume
Și-un suflet care să iubească,
Ai fi o carte
În ziua aceea am preferat să tac,
N-am omorât scântei și nici n-am vrut...
Lacrimile nu au sens
Când ochii dor prea tare,
Nu-i nici un inters
Cândva, o ușă mare...
Să nu îmi spui pe nume,
Să
Lumina minte despre tine
Nu vreau sa știi nimic de sub tricou
Aș vrea să tai broaște știi bine
Și să deschid un second hand cu ceva nou.
Va fi sublim, poate patetic
Voi lua un dicționar fara