Țenche Mircea

Viață, te cunosc, Dar nu știu cine ești, De ce nimeni nu vrea Tu să îl părăsești? Ai chip născut din piatră Și mii de întrebări, Tu lași deschise drumuri Dar tai multe cărări. Motive aș fi

Atunci când privirile tac Mesele nu mai știu care e rostul lor. Soarele caută motive În lipsă de adjective Iar eu îmi ascund părul Ce ar vrea să fie creț, Cu fiecare ocazie în care Găsește

Inimile cântă-n cor, Ciorile din parc adorm, Nu uita! Totul era al tău... Cu bănci murdare și pahare Am alergat în lumea surdă, Florile mov erau pe gratis Dar nu stă nimeni să le audă. Gheața

A fost odată, dedemult, Când lumea se privea în ochi Și berea se vindea la pult Iar babele făceau deochi... Era atunci un moș sprințar Cu un cojoc mițos de oaie, Făcea la toți copii dar Și-l

Via a murit în toamna asta, Nu a mai vrut să aștepte primăvara Pentru a plânge... Versurile nebune Sunt demodate, Pline de praf Lipsit de lavete. Străzile râd între ele De toți

Dacă tu nu vezi, Voi încerca să merg pe nori Cu ochelari de soare roz... Zâmbetele ude te-au căutat în pat Cu lumânări topite de așteptare. Cocoșul vesel a uitat de ce Dar cântă la apus, e bine

În locul unde hărțile au murit Nu cred în nori, tu n-ai venit. Când îndoiala te cuprinde, Inima ta vine în minte. Și tot ce ai fi vrut să faci, E prea vulgar și plin de draci. Când ochii

Visezi, toți norii te așteaptă, Eu am plecat să caut flori. Tu mă aștepți cu brațele deschise, Iar luna plânge până-n zori... Nu am venit, tu poți să plângi, În locul tău nu va fi nimeni. Soare

Privesc în linie dreaptă Când ești în fața mea, Iar timpul nu așteaptă Să pot să-ți spun ce aș vrea... Suspinele nu apar Rămân acolo-n gând, De multe ori dispar Ca să te văd râzând. În

Tu vrei să vezi, Toți norii au înghețat, Apele cred în moarte clinică Iar bufnițele rămân păgâne. În părul tău eu m-am pierdut Dar tu nu ai văzut la știri. Mesajele pot fi sublime Sau îți pot

O specie de mare importanță, De obicei nu face face ce ar vrea. Dar tot trăiește cu o speranță, Va străluci și steaua ei cândva... În timpul liber ea trăiește Din visele prea interzise, Din

Un loc măreț in care ajungem Când clopotele bat ultima dată Nu mai putem deloc să plângem Nici să spunem mamă sau tată. Un milion de întrebări Sunt puse atunci fără rost În fumul negru

Lumina uită tot aici Unde întrebările zac în tomberoane. "În ochii tăi citesc..." era începutul Cel mai des. Nu ascultam atunci de nimeni, Poate doar de glasul tău languros Ce nu voia să se

În camera mică nu știi ce să crezi, Inima ta se luptă să-ți spună, Despre un prinț nebun și caii verzi Dorința ascunsă după lună... Cu pași de melc sălbatic te urmez Am aruncat toate cuvintele

Întrebările din ultima noapte M-au lăsat fără vise... Focul știe să asculte poveștile tale Lăsând în urmă doar cenușa. De multe ori îmi imaginez că te strig Într-o lume mută și senină. Te văd

Noaptea pare că te întreabă: De ce vrei să fugi de tine? Te admiră o lume întreagă, Doar tu știi că nu ți-e bine. Zâmbetul e mereu la fel Nu mai crede în nimic, O fantomă din castel Are un

În diagonală poți vedea cel mai bine Doi ochi verzi.... De ce sunt ei uneori albaștri? Dacă ai ști tot ce vrei Poate că fructul oprit Nu ar avea gust iar tu L-ai arunca. Dealurile au farmecul

Dacă crezi că nu se poate, Te invit să decolezi. Lasă-ți gândurile-n noapte Și ascultă maidanezi. Am lumină pentru tine Și o mare întrebare: Primul ou, cel de găină, A fost conceput la

Dacă știi că nu dansezi, De ce ai tu ochii verzi? Te intreb de mii de ori Dar de fapt mă-ntreb pe mine Vrei să-mi fii soare în zori Sau vrei "lacrimi și suspine"? Mă doare gândul deja Dar mă

N-a fost aici, n-a fost niciunde, De fapt nu știu nici ce a fost. O bancă udă, flori mărunte Și zilele prea lungi de post... Tu aveai pașii rătăciți, Petalele stăteau sub ei, Eu aveam ochii

În cărți albastre te-am descris Fără să vreau să le dau nume Dar ai uitat tot ce ți-am scris Iar cărțile-s pierdute-n lume. O lume galbenă, cum vezi Și dulce cum este lămânia, Urmează-ți calea

Am găsit un cuțit rupt, Alături de el era o pară. Deși ai putea spune că nu înțelegi, Că nimic nu te mai mulțumește Și că totul te plictisește, Eu știu. Ieri ai avut nevoie de aripi Și nu

Să nu-mi dai vise Mie-mi place să trăiesc, Am propriul univers Chiar și atunci cînd te privesc! Îți vând emoții fără flori Tu cauți promoții, Eu îmi caut capul în nori. Nu știu să te

Credeam în oameni și-n inele Te-am cunoscut, făceai curat în stele Știam ce-ți place, îmi zâmbeai, Cutia de mistere, Eu nu mai cred în rai... Ai refuzat un trandafir la colț de stradă Și eu