Poezie
Ce vor nebunii
1 min lectură·
Mediu
Credeam în oameni și-n inele
Te-am cunoscut, făceai curat în stele
Știam ce-ți place, îmi zâmbeai,
Cutia de mistere,
Eu nu mai cred în rai...
Ai refuzat un trandafir la colț de stradă
Și eu ți-am scris că nu îmi pasă.
În fiecare zi te vreau mai caldă
Toți demonii din mine, nu mă lasă.
Visez tablouri fără chipul tău
O lume plină de altare refuzate,
Spune-mi ce vrei prin ochii tăi
Iar eu voi spune: nu se poate.
Visezi o rochie, eu mașină,
Vrei gene lungi, eu vreau lumină.
Dacă tu plângi
Sunt eu de vină?
Aș vrea cu cerul să te-njur
Dar sfinții spun că n-am dreptate
Și adevărul tău e cel mai pur
De ce să juri, când visele sunt moarte?
Eu te urăsc și te iubesc
Fără cuvinte, fără lacrimi...
Nu încerca să vezi tot ce gândesc
Rămâi acolo, eu tai aripi!
Vino pe pod să îți arăt
Că apa nu știe să moară.
De nu mă crezi, eu îțî zâmbesc
Căci toți nebunii se însoară!
001.649
0