Poezie

Lumina secreta

1 min lectură·15 ianuarie 2018

Mediu

Atunci când privirile tac

Mesele nu mai știu care e rostul lor.

Soarele caută motive

În lipsă de adjective

Iar eu îmi ascund părul

Ce ar vrea să fie creț,

Cu fiecare ocazie în care

Găsește drumul spre rai,

Trecând prin locuri ascunse

Ce nu se vor pătrunse.

Atunci, de ce mai respirăm?

Poate că aerul îți va trimite

Ceva ce eu nu pot admite,

Atunci când alți ochi privesc

Același bec.

Îmi place să înțeleg

Dar vreau să și dezleg,

Dorințele din lanțuri

Și gândurile ascunse.

Cu litere te chem

Dar am pierdut un semn

Și poate că odată

Când lumea asta toată,

Va fi numai cenușă

Vom vedea aceeași ușă,

Cu lacătele rupte

Și flori albe de curte

Cu roua parfumată.

Voi ști ce să îți spun

Păcate am să adun

Și le voi pune-n sac

Cu pene de gânsac,

Iar spinii cei mai gri

Vor face flori de toamnă

Și poate doar o doamnă,

Va ține în poșetă

Lumina ei secretă!

001.397

Țenche Mircea. “Lumina secreta.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tenche-mircea/poezie/14119005/lumina-secreta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.