Poezie
Trofeul
1 min lectură·
Mediu
O specie de mare importanță,
De obicei nu face face ce ar vrea.
Dar tot trăiește cu o speranță,
Va străluci și steaua ei cândva...
În timpul liber ea trăiește
Din visele prea interzise,
Din când în când mai și zâmbește
Cu toate porțile închise.
Ar vrea suspans, poate și dramă,
Dar a găsit doar comedie
Și vede asul fără damă
La fiecare ironie.
În locuri strâmte se ascunde
Și așteaptă înadins salvarea,
Apoi întreabă despre unde,
Când și cum va fi...urmarea.
Nu urmăresc coarne de cerb
Și nici piele de căprioară
Iar drumul meu nu-i deloc drept,
De multe ori el doar coboară.
Dacă vei ști doar tu de vânătoare
Eu îmi voi lua costumul verde,
Căci nemurirea nu apare
Și toți fiorii îi poți pierde!
001.488
0