Stefania Klein

Presă scaiul, netezind până ce dinții mici de plastic se înfipseră complet în țesătura bandajului elastic. Ideea cu bandajul venise de la Trista și evident că inițial o respinsese. Acum însă admitea

între gloanțe un scaun de răchită se leagănă în ritmul tăcerii scaunul de răchită nu se întreabă dacă ceea ce trăim e viața sau dacă suntem toți morți iar acesta este un raiad un

azi-noapte am dormit iar cu aurolacii am dormit de la trei douăzeci la șase treizeci la lumina farurilor harnice a anvelopelor încinse cu punga argintie de gât am dormit ca și ieri

Clint Mansell – Requiem for a dream http://www.youtube.com/watch?v=e2Ma4BvMUwU mai am o viață de trăit o viață și o singură șansă, una să câștig la ruletă ceamaifrumoasăpovestededragoste imagi

pășim pe vertebrele moi ale iernii nu vorbim cu trecătorii, cu ghioceii despre goliciunea pământului deșertăciuni am văzut destule am trăit îndeajuns anotimpuri tranșate de alții nedestule ne

Sânt agentul de tren 534 și prestez pe tronsonul IMGB - Pipera. Normal că nu mă cheamă 534, da’ patronu’ cică e mai bine să nu ne treacă numele pă ecusoane fiin’că dacă se trezește vrun smardoi să

papila prința* ți se ning gândurile fulgi inegali pe cimentul ud al dimineții ca o povață mută cernută de bunul Dumnezeu într-o zi care nu e nici azi niciodată [Albul oblojește

judecătorul e supărat în grajd nu e s p a ț i u suficient pentru cai Epilog Judecătorul își clătește tacticos gingiile cu

Am cunoscut deunăzi niște oameni ca niște străzi pietruite străjuite de case frumoase, înalte înfipte adânc, până la capăt în pași-mi șovăielnici. Purtau fețele altora și vânătăile lor și

Drept călăuze două sfere gemene de rouă rostogolindu-și în burți, râzătoare, câte un felinar de soare. Talisman un bănuț coclit - dezgropat la răscruce de vânturi într-o altă zi în care

Simți și te simți cald, viu și cu rost ca-ntr-o dimineață în care capeți un zâmbet de la o măicuță bătrână doar așa, pentru că ești și oricât de siropos-ridicol îți pare știi că tocmai

Nu mă mai satur de mine (sau m-am?) martirizându-mă pe altarul păgân cu rutina ziarului făcut sul proiectat precis în termopanul vecinului recent emancipat de puștiul mesager căruia mai

Cred că și tu mă știi… Eu sunt cea pe care ai evacuat-o Forțat Din viața noastră, cu tot cu bunurile personale. Și-ai înmatriculat-o Eu alternativ. Apar - ostentativă și-ncăpățanată -

Te-am văzut cel puțin o dată Ghemuindu-te în căușul sufletului Cu genunchii îngemănați sub bărbie Și brațele încolăcite împrejur. Am auzit geamătul Scrâșnetul greu al fiarelor Cu care

Acolo unde stă frumusețea, Pe ziduri roșii de fortărețe Mâncate de vânturi și ciori, Păuni cu cozi desfăcute Își strigă neperechea În evantaie de culori nebune. Acolo unde stă

Era un om Prăbușit de-a-mpicioarelea Pe un gard înalt Hașurând în zăbrele albastre celeste Casa Domnului De împreunarea degetelor omului. Era un om care-l chema pe Dumnezeu De parcă

Râse sonor, isteric amintirii puștiului slăbănog privind plin de speranță la semafoarele roșii cu inima bătându-i tare de emoție: «dacă se face verde până ajung la 0, mama o să vină înapoi».

S-au înroșit nisipurile de-atâtea zile-miei sacrificate de când ne-am condamnat la maturitate… Ai văzut? Ne-au încărunțit până și cele mai crude drumuri… Și ploile noastre unde sunt?

... ar putea fi de la cele o mie de țigări pe care le-am fumat az’noapte într-o futilă tentativă de pruncucidere a simțirilor care-ți năzar în prag duminică dimineața fără să dea un telefon

Mai citește-mi o dată, te rog, caietul de sarcini. Cine trebuia să fiu azi? Ce să fac? Nu mai știu, am uitat, tot uit, lecitină, remindere, străini cu fețe galbene zâmbitoare agățate de