oameni cu minți dezordonate scriu poezii
pe care oameni cu minți ordonate le taie felii
și le servesc în ordinea
descres
cătoa
re
a cantității de sare și piper din aerul respirat
apoi
Presă scaiul, netezind până ce dinții mici de plastic se înfipseră complet în țesătura bandajului elastic. Ideea cu bandajul venise de la Trista și evident că inițial o respinsese. Acum însă admitea
între gloanțe un scaun de răchită
se leagănă în ritmul tăcerii
scaunul de răchită nu se întreabă
dacă ceea ce trăim e viața
sau dacă suntem toți morți
iar acesta este un raiad
un
azi-noapte am dormit iar cu aurolacii
am dormit de la trei douăzeci la șase treizeci
la lumina farurilor harnice
a anvelopelor încinse
cu punga argintie de gât
am dormit ca și ieri
Clint Mansell – Requiem for a dream
http://www.youtube.com/watch?v=e2Ma4BvMUwU
mai am o viață de trăit
o viață și o singură șansă, una
să câștig la ruletă
ceamaifrumoasăpovestededragoste
imagi
pășim pe vertebrele moi ale iernii
nu vorbim cu trecătorii, cu ghioceii despre
goliciunea pământului
deșertăciuni am văzut destule
am trăit îndeajuns anotimpuri tranșate de alții
nedestule ne
Sânt agentul de tren 534 și prestez pe tronsonul IMGB - Pipera.
Normal că nu mă cheamă 534, da’ patronu’ cică e mai bine să nu ne treacă numele pă ecusoane fiin’că dacă se trezește vrun smardoi să
papila prința*
ți se ning gândurile
fulgi inegali pe cimentul ud al dimineții
ca o povață mută cernută de bunul Dumnezeu
într-o zi care nu e nici azi
niciodată
[Albul oblojește
Am cunoscut deunăzi
niște oameni ca niște străzi pietruite
străjuite de case frumoase, înalte
înfipte adânc, până la capăt în pași-mi șovăielnici.
Purtau fețele altora
și vânătăile lor și
Drept călăuze
două sfere gemene de rouă
rostogolindu-și în burți, râzătoare,
câte un felinar de soare.
Talisman
un bănuț coclit
- dezgropat la răscruce de vânturi
într-o altă zi în care
Simți și te simți
cald, viu și cu rost
ca-ntr-o dimineață în care
capeți un zâmbet
de la o măicuță bătrână
doar așa, pentru că ești
și oricât de siropos-ridicol îți pare
știi că tocmai
Nu mă mai satur de mine (sau m-am?)
martirizându-mă pe altarul păgân
cu rutina ziarului făcut sul
proiectat precis în termopanul vecinului
recent emancipat
de puștiul mesager căruia mai
Cred că și tu mă știi…
Eu sunt cea pe care ai evacuat-o
Forțat
Din viața noastră, cu tot cu bunurile personale.
Și-ai înmatriculat-o
Eu alternativ.
Apar - ostentativă și-ncăpățanată -
Te-am văzut cel puțin o dată
Ghemuindu-te în căușul sufletului
Cu genunchii îngemănați sub bărbie
Și brațele încolăcite împrejur.
Am auzit geamătul
Scrâșnetul greu al fiarelor
Cu care
Acolo unde stă frumusețea,
Pe ziduri roșii de fortărețe
Mâncate de vânturi și ciori,
Păuni cu cozi desfăcute
Își strigă neperechea
În evantaie de culori nebune.
Acolo unde stă
Era un om
Prăbușit de-a-mpicioarelea
Pe un gard înalt
Hașurând în zăbrele albastre celeste
Casa Domnului
De împreunarea degetelor omului.
Era un om care-l chema pe Dumnezeu
De parcă
Râse sonor, isteric amintirii puștiului slăbănog privind plin de speranță la semafoarele roșii cu inima bătându-i tare de emoție: «dacă se face verde până ajung la 0, mama o să vină înapoi».
S-au înroșit nisipurile
de-atâtea zile-miei sacrificate
de când ne-am condamnat
la maturitate…
Ai văzut?
Ne-au încărunțit
până și cele mai crude
drumuri…
Și ploile noastre unde sunt?
... ar putea fi de la cele o mie de țigări
pe care le-am fumat az’noapte
într-o futilă tentativă de pruncucidere a simțirilor
care-ți năzar în prag duminică dimineața
fără să dea un telefon
Mai citește-mi o dată,
te rog,
caietul de sarcini.
Cine trebuia să fiu azi?
Ce să fac?
Nu mai știu, am uitat, tot uit,
lecitină, remindere, străini
cu fețe galbene zâmbitoare
agățate de