„ Funky story
la cumpăna dintre
noaptea conștiinței
și dimineața de după...
Sevrajul e mai chinuitor
la lumină,
atunci când
minciuna nu mai face
două parale
„ -Copile!
răcni Zeul Inutil,
trezește-n tine
spiritul și dorul
de ducă
apucă drumul
ce te va duce
la mama dracului sau
oriunde altundeva...,
oh, căcat,
mă las de
„ Diversitatea
ne omoară
dar
ne face oameni,
Oameni plângând
își plâng
speranțele
tăcute, cântate
RÃCNITE
dintr-un
vis
ucis.
Dar eu
nu sunt tu,
în timp ce
tu vrei
ca eu
să
\" Morții din sângele meu
Viu, curgându-mi aprig,
Fierbător.
Aud voci de mai demult,
Uitate-acum,
Acum, mă cheamă,
Își cer drepturile,
Vor să revină la viață
Prin mine
Sunt nemuritori,
\" Ieri îmi doream ca Mâine
Să fie Ieri iar Mâine
Îmi voi dori să fie Ieri
Din nou și tot asa...
Când mi-e dor de Ieri
Mi-e teamă de Mâine,
Dar Mâine (poate) voi uita de
\" Zilele ce tocmai s-au scurs
Se-nșiră cuminți, tăcute
În antecamera ce precedă
Abatorul numit Trecut.
Un sentiment acut de disperare
Se accentuează ritmic-constant
În valuri
\" În negrul nopții
Cu liniștea adâncă, ce zace moale, caldă,
O țigară neaprinsă-ntre buze -
Așteptând focul ce-o va consuma, ucide;
Cafeaua și paharul cu apă rece...
Îmi dreg vocea
Ca și
„ Poem de ne-dragoste
Închinat unei ființe prea iubite,
Atât de iubite
Până la ne-iubire:
Mi se pare că te iubesc.
Oh! Dar, mai nou,
Vorbim în păreri?!
OK, OK, te iubesc!
Știu.
„ Ploaia din minte
Răsună-n ecou.
Rămas fără cuvinte
E ca și ieri, din nou
ploaie în mine
Și-n lacrimi potop,
Alerg înspre tine
-n săruturi te-ngrop
din tălpi, de la
„ Și mort să fii, din veac în veac;
Și nimenea să nu te știe;
Și la durerea-ți să-i cauți leac;
Și totuși să exiști - ce nebunie!
Și singur să trăiești o viață
\" Domnule Hurakami,
Cu tot respectul, dar,
N-aș vrea să vă cunosc.
Să presupunem,
Ipotetic deci,
Că într-o bună zi,
Mi s-ar oferi ocazia,
Nesperată de altfel,
De a vă cunoaște
„ Te-ai dus,
suflet - mort acum
și aflu - acum
cum Moartea fură
și nu întreabă
niciodată
cine, de ce (oare)..
Te-ai dus
și tot ce a rămas
în gât -
în lacrimi scurse
e un
BUN
„ nălucă.
dragă mie, ție-ți vine
să mă furi,
cu mintea și cu gândul;
exiști, fără să fii, și, da,
fiind,
mă-mbeți
cu nepăsare ce, da,
mă doare.
dar tu -
nu știi.
te văd.
\" A început vremea sfârșitului. A venit timpul pentru cele ne-spuse până acum, clipa temută a adevărului, ultima secundă înaintea morții a tot și toate. Sfârșitul a apărut înainte de a-ncepe
„ În ochii tăi am zărit,
cândva, ca prima dată,
deja-vu-ul vizual întâlnit
la fiare străine de noi,
atunci când ai verificat capcanele și
dinții de oțel au zdrobit
minuni ale Creației la
\" Fentă în timp...
Răsucire,
grațioasă, adastă-n
râuri gingașe de
mișcări ce
se sting adesea
înainte ca
Începutul să se
nască.
Viața m-a-nvățat
Gustul Morții, amar
și
\" La ce bun o minciună?
Când Adevărul doare
sau poate că
nu există
sau
nici măcar
nu e nevoie de el...
Minciuna mea necesară -
din care m-am hrănit,
am supraviețuit,
am
„ Fetișuri, blesteme și rugi
s-au aruncat, au căzut
și au murit, lovite
în umbra secolelor viitoare.
Ieri
eram în viață.
Acum
tac.
Dar adevărul
mă privește dojenitor
și-mi
„ Atâta liniște s-a lăsat
la o secundă după
ce ai plecat;
și pace, într-un fel, acea pace
de la marginea interioară
a unei tornade,
acea liniște gravă, grozavă,
audibilă,
\" Să-mi îngrop fața
În părul tău brun
Ce miroase
Atât de bine;
Să te țin în brațe,
Simțind căldura
Trupului tău și
Moliciunea delirantă
Ce mă-mbată
De fiecare dată;
Să observ
\" Nu trebuie să fii
un mare filosof,
sau cine știe ce
super sociolog la modă;
Și de nu te cheamă
Kant, Hegel, Freud sau Nietzsche,
tot poți să-ți dai seama
cu mare ușurință
că lumea-i o
ȘB