Coșmar bun, cu-amintiri din copilărie, prezent în ceață și fără viitor + happy end
„ Funky story la cumpăna dintre noaptea conștiinței și dimineața de după... Sevrajul e mai chinuitor la lumină, atunci când minciuna nu mai face două parale
ȘBȘtefan-Adrian BărbulescuNedreptate
„ -Copile! răcni Zeul Inutil, trezește-n tine spiritul și dorul de ducă apucă drumul ce te va duce la mama dracului sau oriunde altundeva..., oh, căcat, mă las de
ȘBȘtefan-Adrian BărbulescuFundcubeu
„ Diversitatea ne omoară dar ne face oameni, Oameni plângând își plâng speranțele tăcute, cântate RÃCNITE dintr-un vis ucis. Dar eu nu sunt tu, în timp ce tu vrei ca eu să
ȘBȘtefan-Adrian BărbulescuStrăbunii
\" Morții din sângele meu Viu, curgându-mi aprig, Fierbător. Aud voci de mai demult, Uitate-acum, Acum, mă cheamă, Își cer drepturile, Vor să revină la viață Prin mine Sunt nemuritori,
ȘBȘtefan-Adrian BărbulescuDor de Ieri și dor de Mâine
\" Ieri îmi doream ca Mâine Să fie Ieri iar Mâine Îmi voi dori să fie Ieri Din nou și tot asa... Când mi-e dor de Ieri Mi-e teamă de Mâine, Dar Mâine (poate) voi uita de
ȘBȘtefan-Adrian BărbulescuMesaj într-o sticlă
\" Zilele ce tocmai s-au scurs Se-nșiră cuminți, tăcute În antecamera ce precedă Abatorul numit Trecut. Un sentiment acut de disperare Se accentuează ritmic-constant În valuri
ȘBȘtefan-Adrian BărbulescuObsedanta obsesie a obsedatului posedat
\" În negrul nopții Cu liniștea adâncă, ce zace moale, caldă, O țigară neaprinsă-ntre buze - Așteptând focul ce-o va consuma, ucide; Cafeaua și paharul cu apă rece... Îmi dreg vocea Ca și
ȘBȘtefan-Adrian BărbulescuPoveste de iubire de groază
„ Poem de ne-dragoste Închinat unei ființe prea iubite, Atât de iubite Până la ne-iubire: Mi se pare că te iubesc. Oh! Dar, mai nou, Vorbim în păreri?! OK, OK, te iubesc! Știu.
ȘBȘtefan-Adrian BărbulescuNe-mirare
„ Ploaia din minte Răsună-n ecou. Rămas fără cuvinte E ca și ieri, din nou ploaie în mine Și-n lacrimi potop, Alerg înspre tine -n săruturi te-ngrop din tălpi, de la
ȘBȘtefan-Adrian BărbulescuMărgea între mărgele
„ Și mort să fii, din veac în veac; Și nimenea să nu te știe; Și la durerea-ți să-i cauți leac; Și totuși să exiști - ce nebunie! Și singur să trăiești o viață
ȘBȘtefan-Adrian BărbulescuFata
„ Noaptea se destrăma ușor În fâșii nuanțate de negru, albastru și violet, Și Soarele își făcea simțită prezența în zarea
ȘBȘtefan-Adrian BărbulescuN-aș vrea să-l cunosc pe Haruki Murakami*
\" Domnule Hurakami, Cu tot respectul, dar, N-aș vrea să vă cunosc. Să presupunem, Ipotetic deci, Că într-o bună zi, Mi s-ar oferi ocazia, Nesperată de altfel, De a vă cunoaște
ȘBȘtefan-Adrian BărbulescuUnei morți străine
„ Te-ai dus, suflet - mort acum și aflu - acum cum Moartea fură și nu întreabă niciodată cine, de ce (oare).. Te-ai dus și tot ce a rămas în gât - în lacrimi scurse e un BUN
ȘBȘtefan-Adrian Bărbulescuaproape departe
„ nălucă. dragă mie, ție-ți vine să mă furi, cu mintea și cu gândul; exiști, fără să fii, și, da, fiind, mă-mbeți cu nepăsare ce, da, mă doare. dar tu - nu știi. te văd.
ȘBȘtefan-Adrian BărbulescuOra de tăcere
Ora de tăcere „ De când faci ochi, în dimineață, și până-n seară, viața ta de furnică nebună te duce, te aduce, te târăște, te poartă -n zgomot,
ȘBȘtefan-Adrian BărbulescuDin Țara Durerii, cu dragoste
„ În ochii tăi am zărit, cândva, ca prima dată, deja-vu-ul vizual întâlnit la fiare străine de noi, atunci când ai verificat capcanele și dinții de oțel au zdrobit minuni ale Creației la
ȘBȘtefan-Adrian BărbulescuTimpul, Moartea și cu mine, în dublu exemplar
\" Fentă în timp... Răsucire, grațioasă, adastă-n râuri gingașe de mișcări ce se sting adesea înainte ca Începutul să se nască. Viața m-a-nvățat Gustul Morții, amar și
ȘBȘtefan-Adrian BărbulescuMinciuna
\" La ce bun o minciună? Când Adevărul doare sau poate că nu există sau nici măcar nu e nevoie de el... Minciuna mea necesară - din care m-am hrănit, am supraviețuit, am
ȘBȘtefan-Adrian BărbulescuNimicul din nimic
„ Fetișuri, blesteme și rugi s-au aruncat, au căzut și au murit, lovite în umbra secolelor viitoare. Ieri eram în viață. Acum tac. Dar adevărul mă privește dojenitor și-mi
ȘBȘtefan-Adrian BărbulescuÎncă un sfârșit
„ Atâta liniște s-a lăsat la o secundă după ce ai plecat; și pace, într-un fel, acea pace de la marginea interioară a unei tornade, acea liniște gravă, grozavă, audibilă,
ȘBȘtefan-Adrian BărbulescuMâine fără noi 2
„Dragostea are astăzi chipul Morții, hâd, negru, ciudat, uluitor, atractiv, și o iubești conștient de Clipa cea moartă și ea deja dar
ȘBȘtefan-Adrian BărbulescuPrivește-mă atunci
\" Să-mi îngrop fața În părul tău brun Ce miroase Atât de bine; Să te țin în brațe, Simțind căldura Trupului tău și Moliciunea delirantă Ce mă-mbată De fiecare dată; Să observ
ȘBȘtefan-Adrian BărbulescuȘi pentru Che
\" Nu trebuie să fii un mare filosof, sau cine știe ce super sociolog la modă; Și de nu te cheamă Kant, Hegel, Freud sau Nietzsche, tot poți să-ți dai seama cu mare ușurință că lumea-i o
ȘBȘtefan-Adrian BărbulescuHoțul de suflete
\" Am pornit la drum. Și noaptea am lăsat-o-n urmă, Și somnul cald, cu vise moi, Și vechiul eu, de ieri, Din noapte și din vis L-am pus în cui Și n-am mai plâns, Și nici regret n-am mai
ȘBȘtefan-Adrian Bărbulescu