Poezie
Nimicul din nimic
1 min lectură·
Mediu
„ Fetișuri, blesteme și rugi
s-au aruncat, au căzut
și au murit, lovite
în umbra secolelor viitoare.
Ieri
eram în viață.
Acum
tac.
Dar adevărul
mă privește dojenitor
și-mi spune adevăruri
jucăușe, glumețe, ironice...
Toate cuvintele, Cuvântul;
lipsa ta, ne-prezența ta, plecarea ta,
eu, rămas pe un peron pustiu, privind
trenul ce nici nu știu dacă a fost vreodată...
Și da,
visele-au zburat
ca niște păsări
strivite, purtate de vânturi mai apoi.
Mă regăsesc acum,
în viitor trecut deja,
în care sunt ce-am fost și
pacea mi se-nchină mie, ușor.
Puterea zace-ntr-o rână
lipsită de forțe exterioare ce-o mânau atunci
și-acum, pierdută, privește
cum hienele-o ronțăie încet, ca timpul cu timpul însuși...
Cântă morții,
noi cântăm,
muzica e-n aer
și e aceeași.
Nu căuta sfârșitul -
n-a început nimic,
N-AI început nimic,
nu ești.
Iubește, îndură, mori.
Uită, pleacă, taci.
Atunci, acum, niciodată.
Ne-eu, ne-tu, ne-noi, ne-nimic. ”
EtienneNoir, 8 Iunie 2009
002.068
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 152
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 41
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan-Adrian Bărbulescu. “Nimicul din nimic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-adrian-barbulescu/poezie/13895918/nimicul-din-nimicComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.