Poezie
Străbunii
1 min lectură·
Mediu
\" Morții din sângele meu
Viu, curgându-mi aprig,
Fierbător.
Aud voci de mai demult,
Uitate-acum,
Acum, mă cheamă,
Își cer drepturile,
Vor să revină la viață
Prin mine
Sunt nemuritori, prin mine,
Simt zbaterea, chemarea...
Locuri de veci
Golite de-o vreme,
De vremea
Necruțătoare;
Și viermii
Flămânzi din nou;
Nu pot să nu-i aud,
Noaptea, în somn,
Visele mele sunt ale lor,
Vremuri vechi
Re-nvie-acum
Prin mine.
Nu pot fugi
De trecut,
De ei,
De mine.
Îmi stau alături,
Mă privesc,
Dojane adânci adastă
-n ochii lor goi,
Dar simt
În sângele-mi lor
Acuze.
Vina mea
E noaptea lor,
Timpul, cu scurgerea lui
Deșartă și
Orânduirea asta
A lumii
Plătitoare de tribut
Morții și mie.
Eu,
În viață;
Ei,
Morți.
Eu,
Mort;
Ei,
În viață. \"
EtienneNoir, 6 Septembrie 2008
001.982
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 130
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 51
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan-Adrian Bărbulescu. “Străbunii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-adrian-barbulescu/poezie/13905656/strabuniiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.