SVStanica Ilie Viorel
Verificat@stanica-ilie-viorel
„Fiinţa-sângele râuri, râuri de gânduri.”
Eu m-am născut să fiu mai mult de o zi...Poate cât să am timp să mă nasc. Am apărut în Hunedoara și puțini sunt cei ce mi-au auzit sosirea, nu pentru că n-aș fi avut ceva de spus.Am spus, în gura mare, dar furnalele vuiau cântecul lor (mai târziu am…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
eu am citit de prin Giurescu și pe ici și colo, aiurea, câte ceva
am ajuns la concluzia următoare:
s-a indus acest neadevăr (limba română/ romani/latina) pentru ca vechiul imperiu roman și sângele albastru lăsat pe zonele de influențe, să fie și mamă și tată/ originea!
cum ar fi sunat:- limba latină are la bază limba vechilor traci?
că, deh, după ce tracii s-au globalizat, romanii îi luară ca pe ai lor
și se știe: orice limbă este vie!
să luăm exemplu bulgarii. aceștia sunt la origine turci, dar veniră peste ei slavii și le-a mai rămas “doar” numele țării din vechiul trib al turcilor care s-au stabilit la sud de Dunăre.
apoi, noi, n-am avut nici măcar demnitatea să ne recuperăm Dacia, ne-am zis România.
și mai înțeleg că slava a influențat limba pe care o vorbim astăzi cu mult mai mult decât ceea ce se presupune că ar fi influențat latina (influența fiind de fapt prin ricoșeu, din tracă-latină-dacă, făcând un arc de cerc de la tracă peste latină la dacă)
peste toate, ce mai contează?
astăzi, ieri (cu mici excepții de vis plăcut) am fost colonie
concluzia: chiar dacă a murit, limba este vie. restul este politică.
am plătit tribut proprii copii, încă îi mai vindem, și noi vorbim despre limbă.
părerea ta, de ce nu suntem daci în Dacia? de ce români în România?
spor!
am ajuns la concluzia următoare:
s-a indus acest neadevăr (limba română/ romani/latina) pentru ca vechiul imperiu roman și sângele albastru lăsat pe zonele de influențe, să fie și mamă și tată/ originea!
cum ar fi sunat:- limba latină are la bază limba vechilor traci?
că, deh, după ce tracii s-au globalizat, romanii îi luară ca pe ai lor
și se știe: orice limbă este vie!
să luăm exemplu bulgarii. aceștia sunt la origine turci, dar veniră peste ei slavii și le-a mai rămas “doar” numele țării din vechiul trib al turcilor care s-au stabilit la sud de Dunăre.
apoi, noi, n-am avut nici măcar demnitatea să ne recuperăm Dacia, ne-am zis România.
și mai înțeleg că slava a influențat limba pe care o vorbim astăzi cu mult mai mult decât ceea ce se presupune că ar fi influențat latina (influența fiind de fapt prin ricoșeu, din tracă-latină-dacă, făcând un arc de cerc de la tracă peste latină la dacă)
peste toate, ce mai contează?
astăzi, ieri (cu mici excepții de vis plăcut) am fost colonie
concluzia: chiar dacă a murit, limba este vie. restul este politică.
am plătit tribut proprii copii, încă îi mai vindem, și noi vorbim despre limbă.
părerea ta, de ce nu suntem daci în Dacia? de ce români în România?
spor!
Pe textul:
„Enigmele vechii române și ale tracei troiene" de Dragoș Vișan
0 suflu
ContextLa mulți ani!
titlul nu e la nivelul poemului
oricum, ar putea fi scris și la 11 ani, 25, sau 37
dar (am zis, eu nu număr silabe) este o poezie reușită (mai ales, fiind și sonet)
pentru mine, din ce am mai citit scris de tine, e cel mai reușit (excepție titlul)
are ritm, rimă, dar mai ales idee și metafore superbe
titlul nu e la nivelul poemului
oricum, ar putea fi scris și la 11 ani, 25, sau 37
dar (am zis, eu nu număr silabe) este o poezie reușită (mai ales, fiind și sonet)
pentru mine, din ce am mai citit scris de tine, e cel mai reușit (excepție titlul)
are ritm, rimă, dar mai ales idee și metafore superbe
Pe textul:
„azi, eu, 42 de ani" de Ștefan Petrea
0 suflu
Contextnu am citit poemul la care te referi
dar cred că nu o să-mi placă
dar cred că nu o să-mi placă
Pe textul:
„e atît de liniște că nu îmi aud nici gîndurile" de Leonard Ancuta
0 suflu
Contextzic din start, am intrat pe pagină pentru că m-a incitat titlul. eu am o vorbă: gândesc atât de mult că-mi aud gândurile.
pt. cârcotași: a gândi mult nu presupune să fii vreun geniu:)
***
“e atît de liniște că stelele te asurzesc.” versul ăsta mi-a rupt șirul.
și acesta “liniște. pînă și cuvîntul acesta e ca o discotecă”
voi încerca să înțeleg antiteza
altfel, starea de liniște ,pe care o observi și o propui analizei, o înțeleg ca pe un gol
dar nu ca pe unul sec
ca pe o nevoie
aș rezuma totul cu “șoptește-mi”
chiar și reversiunea (în sensul poetic, dacă pot spune așa) o “prind” în aceeași notă.
știi că îmi place. nu o mai spun:)
pt. cârcotași: a gândi mult nu presupune să fii vreun geniu:)
***
“e atît de liniște că stelele te asurzesc.” versul ăsta mi-a rupt șirul.
și acesta “liniște. pînă și cuvîntul acesta e ca o discotecă”
voi încerca să înțeleg antiteza
altfel, starea de liniște ,pe care o observi și o propui analizei, o înțeleg ca pe un gol
dar nu ca pe unul sec
ca pe o nevoie
aș rezuma totul cu “șoptește-mi”
chiar și reversiunea (în sensul poetic, dacă pot spune așa) o “prind” în aceeași notă.
știi că îmi place. nu o mai spun:)
Pe textul:
„e atît de liniște că nu îmi aud nici gîndurile" de Leonard Ancuta
0 suflu
Context“întind elipsele galaxiilor din piele” e ceea ce îmi pare puțin forțat, parcă aș fi vrut ceva mai simplu în locul acestei exprimări. când mai pui și “elipsele” (eu am căutat în dex să-mi aduc aminte ce înseamnă cu exactitate, ca să pot înțelege sensul)
***
ceea ce vezi mai sus am scris și voiam să continui pe aceeași notă,
dar am recitit după ce mintea mea albastră a înțeles ce e cu elipsa aia.
acu’ nu m-aș despărți de ea, pare că tocmai acel vers e nucleul, cu toate că el semnifică “carcasa”
sigur că nu este, dar îmi place!
dar vine asta:
“degeaba invoc și strig
ploilor din oase
se știe
că într-o cămașă de zgură
nu m-am născut
și n-am să mor
ca un deținut al propriei bezne”
mi-a făcut pielea de găină (elipsele de pe pielea mea cotcodăcesc)
ce simplă pare ecuația! ce uimitoare este firea omului!
cum pare că ne strânge, propria existență și cât de reci sunt ochii care ne privesc. și nici măcar nu-i vorba (numai) de noi. e o tragedie care devine “întâmplarea de a fi”
ce ciudat!
la prima citire îmi părea un text forțat
acu’ îl văd ca pe un text cu forță
de pus în ramă.
mulțumesc.
***
ceea ce vezi mai sus am scris și voiam să continui pe aceeași notă,
dar am recitit după ce mintea mea albastră a înțeles ce e cu elipsa aia.
acu’ nu m-aș despărți de ea, pare că tocmai acel vers e nucleul, cu toate că el semnifică “carcasa”
sigur că nu este, dar îmi place!
dar vine asta:
“degeaba invoc și strig
ploilor din oase
se știe
că într-o cămașă de zgură
nu m-am născut
și n-am să mor
ca un deținut al propriei bezne”
mi-a făcut pielea de găină (elipsele de pe pielea mea cotcodăcesc)
ce simplă pare ecuația! ce uimitoare este firea omului!
cum pare că ne strânge, propria existență și cât de reci sunt ochii care ne privesc. și nici măcar nu-i vorba (numai) de noi. e o tragedie care devine “întâmplarea de a fi”
ce ciudat!
la prima citire îmi părea un text forțat
acu’ îl văd ca pe un text cu forță
de pus în ramă.
mulțumesc.
Pe textul:
„Masteranzii " de Maria Elena Chindea
0 suflu
ContextOttilia
ai dreptate. e și frumos și amuzant
mai ales dacă sunt fluturi d’ăia cap-de-mort
Dragoș
și tu ai dreptate. Mulțumesc pentru precizare.
mulțam, vouă!
ai dreptate. e și frumos și amuzant
mai ales dacă sunt fluturi d’ăia cap-de-mort
Dragoș
și tu ai dreptate. Mulțumesc pentru precizare.
mulțam, vouă!
Pe textul:
„ceasul" de Stanica Ilie Viorel
0 suflu
Contextam vizitat o micuță galerie de artă unde era prezent autorul și doamna lui
mă uit eu la lucrări și privind la una zic: asta e ochiul.
la care doamna: ți-am zis eu!
mă uit către autor și întreb: cum ați numit-o?
el: nu i-am dat nume…
mă uit eu la lucrări și privind la una zic: asta e ochiul.
la care doamna: ți-am zis eu!
mă uit către autor și întreb: cum ați numit-o?
el: nu i-am dat nume…
Pe textul:
„nu orice obiect de artă întruchipează o femeie" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Contextinteresantă viziune
undeva s-a trecut (s-a intrat) într-o altă nuanță a ideii, m-a desprins de o vizionare, fără vreo avertizare
am continuat în nota propusă
începe cu drag de poem și la final ajunge un manifest
cred că-mi trebuie un piculeț de timp să mă obișnuiesc cu gustul
undeva s-a trecut (s-a intrat) într-o altă nuanță a ideii, m-a desprins de o vizionare, fără vreo avertizare
am continuat în nota propusă
începe cu drag de poem și la final ajunge un manifest
cred că-mi trebuie un piculeț de timp să mă obișnuiesc cu gustul
Pe textul:
„robotul dirijor" de bianca marcovici
0 suflu
Contextam recitit poemul
așa este!
înseamnă că lucrarea se numește “femeie” sau ceva în sensul ăsta?
PS- șantaj (!) … cu excepția acelei expresii, textul merită atenție
așa este!
înseamnă că lucrarea se numește “femeie” sau ceva în sensul ăsta?
PS- șantaj (!) … cu excepția acelei expresii, textul merită atenție
Pe textul:
„nu orice obiect de artă întruchipează o femeie" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Contextdacă tot am râs, mulțumesc și ție:)
chiar nu vedeam vreun mop, nu după poemul scris
poate, dacă nu era poemul, nu vedeam nici “făptura”
fac un exercițiu de detașare și… îmi dă “simpla grație” (poate ceva cu simplisima)
chiar nu vedeam vreun mop, nu după poemul scris
poate, dacă nu era poemul, nu vedeam nici “făptura”
fac un exercițiu de detașare și… îmi dă “simpla grație” (poate ceva cu simplisima)
Pe textul:
„nu orice obiect de artă întruchipează o femeie" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Contextca titlu al poemului
“în artă- femeia”
și lucrarea (nu știu cum se numește):
“făptura”
“în artă- femeia”
și lucrarea (nu știu cum se numește):
“făptura”
Pe textul:
„nu orice obiect de artă întruchipează o femeie" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Contexttitlul (folosind “nu”) pare o ironie la adresa tabloului
Pe textul:
„nu orice obiect de artă întruchipează o femeie" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Contextevident că nu trebuie luat ad litteram
ba mai mult, cred că provoacă la interpretare într-un sens poetic/filozofic
cred că “să o prinzi de umeri”, “să ții de umeri”, “să o atingi pe umăr”, etc. ar fi mai potrivit
alegerea îți aparține și o respect. cred că aș fi un prefăcut dacă nu aș spune ce am de spus
***
despre steluță (mă bag și eu): observ că Emilian a acordat steluța la câteva secunde după comentariul lui Leo. ba mai mult, a și explicat despre expresia la care am făcut referire. evident, nu a oferit steluța în ciuda lui Leo.
cine, ce steluțe, cum, când… de acord cu părerea Ottiliei
ba mai mult, cred că provoacă la interpretare într-un sens poetic/filozofic
cred că “să o prinzi de umeri”, “să ții de umeri”, “să o atingi pe umăr”, etc. ar fi mai potrivit
alegerea îți aparține și o respect. cred că aș fi un prefăcut dacă nu aș spune ce am de spus
***
despre steluță (mă bag și eu): observ că Emilian a acordat steluța la câteva secunde după comentariul lui Leo. ba mai mult, a și explicat despre expresia la care am făcut referire. evident, nu a oferit steluța în ciuda lui Leo.
cine, ce steluțe, cum, când… de acord cu părerea Ottiliei
Pe textul:
„nu orice obiect de artă întruchipează o femeie" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Contextnu nivelul este problema cu adăugarea imaginilor
eu pot doar de pe versiunea veche
trebuie avut în vedere dimensiunea fișierului
și, azi (ca exemplu) am încercat de pe conexiunea operatorului de telefonie și nu a mers, dar dacă am trecut pe conexiune wi-fi am reușit
mai multe detalii tehnice îți pot oferii colegii de site care atașează textelor imagini
eu pot doar de pe versiunea veche
trebuie avut în vedere dimensiunea fișierului
și, azi (ca exemplu) am încercat de pe conexiunea operatorului de telefonie și nu a mers, dar dacă am trecut pe conexiune wi-fi am reușit
mai multe detalii tehnice îți pot oferii colegii de site care atașează textelor imagini
Pe textul:
„nu orice obiect de artă întruchipează o femeie" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Contextdeja mi-am cerut scuze, dacă e nevoie îmi mai cer o dată
am înțeles perfect ce ai dorit să spui, dar am prostul obicei să recit ce citesc și mi-a venit în cap o imagine:
- eu, în fața auditoriului, recitând și o doamnă în primul rând (snoabă la prima vedere) care, la versul acela, a tresărit și a făcut niște ochi mari.
(mai mult, fiind deja în starea de amuzament, am văzut și o clasă de liceu… ăia șușoteau, râzând pe sub mustăți- ei nu vedeau sugrumarea)
cu permisiunea ta, uneori o imagine spune cât o mie de cuvinte, dintre cele o mie, avem de unde alege
Te rog, nu te supăra!
am înțeles perfect ce ai dorit să spui, dar am prostul obicei să recit ce citesc și mi-a venit în cap o imagine:
- eu, în fața auditoriului, recitând și o doamnă în primul rând (snoabă la prima vedere) care, la versul acela, a tresărit și a făcut niște ochi mari.
(mai mult, fiind deja în starea de amuzament, am văzut și o clasă de liceu… ăia șușoteau, râzând pe sub mustăți- ei nu vedeau sugrumarea)
cu permisiunea ta, uneori o imagine spune cât o mie de cuvinte, dintre cele o mie, avem de unde alege
Te rog, nu te supăra!
Pe textul:
„nu orice obiect de artă întruchipează o femeie" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Contextori o scrisoare, ca pe timpuri
te uiți la ce ai scris, mai citești o dată, dar nu vezi cuvintele- vezi toate întâmplările
și nici nu simți suferința, doar stai braț la braț cu ceea ce numești (asta nu mi-a plăcut*) dramă
•nu aș numi dramă ceea ce este o alegere. aș fi spus simplu “nașpa”
mi-a plăcut.
te uiți la ce ai scris, mai citești o dată, dar nu vezi cuvintele- vezi toate întâmplările
și nici nu simți suferința, doar stai braț la braț cu ceea ce numești (asta nu mi-a plăcut*) dramă
•nu aș numi dramă ceea ce este o alegere. aș fi spus simplu “nașpa”
mi-a plăcut.
Pe textul:
„noi ne-am băgat în dramă de parcă ne-am fi băgat în biblie" de Leonard Ancuta
0 suflu
Contextdacă una din condiții este lipsa epatării, atunci toate textele mele au trecut prima treaptă:)
mulțumesc pentru apreciere și, cel mai mult apreciez sinceritatea comentariului, confesiunea, recunoașterea aflării în situație- gest frumos.
mulțumesc pentru apreciere și, cel mai mult apreciez sinceritatea comentariului, confesiunea, recunoașterea aflării în situație- gest frumos.
Pe textul:
„cel mai bun tată" de Stanica Ilie Viorel
0 suflu
Contextam citit ceva despre texte scrise cu ajutorul programelor doar pe aici, pe agonia
nu m-am documentat
cine face așa ceva, are vreo obsesie, dar măcar e una pozitivă
acu’ mă gândesc că, măcar, insul care postează așa ceva are gusturi sau nu, că și din ce rezultă trebuie ales ceva
cum am acceptat arta cinematografică, cu ale sale trucaje, mai nou sculptura, pictura, muzica, cu ajutorul tehnicii, era de așteptat ca și literatura să cunoască o asemenea provocare
nici nu-mi bat capul
nu am orgolii în domeniu (puține am, în general… tot vreau să mă fac și eu băiat mare)
scuze autorului pentru discuția off
nu m-am documentat
cine face așa ceva, are vreo obsesie, dar măcar e una pozitivă
acu’ mă gândesc că, măcar, insul care postează așa ceva are gusturi sau nu, că și din ce rezultă trebuie ales ceva
cum am acceptat arta cinematografică, cu ale sale trucaje, mai nou sculptura, pictura, muzica, cu ajutorul tehnicii, era de așteptat ca și literatura să cunoască o asemenea provocare
nici nu-mi bat capul
nu am orgolii în domeniu (puține am, în general… tot vreau să mă fac și eu băiat mare)
scuze autorului pentru discuția off
Pe textul:
„legănarea albă a pietrei" de Ursu Marian Florentin
0 suflu
Context