cel mai bun tată

sunt cel mai norocos copil - am avut doi tați și o singură îmbrățișare. azi vă spun despre cel mai bun tată din lume. am avut cel mai bun tată din lume, atât de bun, că mi-a dăruit o noapte din viața lui, o singură dată. nu m-a copleșit, cum fac alți tați, cu grijă și iubire. nu. m-a ridicat de pe jos, în acea unică noapte. râdea și, cu el, râdeau și visele din mine. “ai căzut din pat, blegule. hai, sus!” m-a luat în brațe și m-a așezat în pat; a fost singura îmbrățișare, dar a ținut o viață. nu cred că a fost tată mai bun decât al meu. atât de bun că, într-o seară, mi-a făcut baie. mă spăla pe cap și mă zgâria cu unghiile și știam că o face intenționat, ca să intre în mine, să-mi arate cât de mult mă iubește. dacă nu mă spăla atunci nici n-aș fi știut că oamenii sunt spălați de tații lor. a fost cel mai bun tată din lume, pe toate le-a făcut o singură dată. o singură dată m-a lovit, cu palma peste față, iar eu, am păstrat urma palmei ca pe un tatuaj permanent -vreo cinci zile pe obraz, o viață, în suflet. dacă nu aveam un tată atât de bun nici n-aș fi știut că poți purta în tine lacrima copilului, o viață. cel mai bun tată din lume al meu a fost! a fost atent. atât de atent că, o singură dată, a venit chiar și până la gară, să mă vadă plecând… și el a fost atât de bun că a plecat, o singură dată. ce-ți poți dori de la un tată, altceva, decât o singură îmbrățișare, să te spele o singură dată, să te lovească o singură dată, să îți facă cu mâna o singură dată și să plece o singură dată? că d’aia avem pe lume un singur tată, pentru de câteva ori o singură dată. și-apoi, oricum, îl mai vezi întâmplător, pe stradă. îl arăți cu degetul colegilor și spui “uite, acela e cel mai bun tată din lume.” și ești mândru că ai avut cel mai bun tată din lume, o singură dată.