clipa unicelulară

timpul mult i-a trebuit să-și afle identitatea. mai întâi a rătăcit, material, împiedicând zeilor aflarea adevărului; apoi s-a dezintegrat ca să fie pretutindeni, și, în final, s-a dematerializat să fie uitat, să fie lăsat în pace. nu știe să pună o întrebare de două ori și nu are ca miză să curgă la vale; se prinde pe ici, pe colo în joacă, se-alintă, așa, cât să se simtă sfidat, apoi moare. e laș înfruntă moartea batjocorind-o, eretic, și-a demonstrat sieși că teamă n-are pentru el, ci-i teamă să trăiască. intrus nu și-a uitat originea și d’aia, își arogă dreptul de a fi stăpân. naiv nu vede în juru-i continua dezintegrare, paradoxul - fără el n-ar fi clipa următoare.